Două drumuri în Ramallah: un microcosmos al apartheidului

Cu guvernul care se prăbușește și coloniștii care sporesc atacurile organizate asupra palestinienilor cu ajutorul soldaților, a scrie despre două drumuri din Ramallah pare un lux, poate chiar un act de sinucidere jurnalistică: cui îi pasă de asemenea fleacuri? Dar tocmai aceste lucruri mărunte pentru israelieni și obișnuința acestora cu ele arată încălcarea metodică de către Israel a dreptului internațional – cu impunitate.

Persoane necunoscute au incendiat un drum prin ținuturile El Bireh și Ein Yabrud, de la nord de Ramallah. Are trei kilometri lungime și, în mod misterios, se întinde între coloniile israeliene ilegale Ofra și Beit El.

Administrația Civilă a confirmat că este un drum ilegal, dar nu a explicat cum ar putea avea loc lucrări ilegale cu echipamente grele acolo. Putem doar concluziona că construcția ilegală a drumurilor a fost făcută cu binecuvântarea armatei, în timp ce Administrația Civilă a făcut închis ochii – până când palestinienii au început să protesteze.

Resurse mari și bani, o mână (militară) spălând-o pe cealaltă (civilă) și cunoașterea faptului că nimeni nu va fi pedepsit pentru încălcarea legii. Acestea sunt, pe scurt, detaliile din spatele acestui drum și a altor sute construite prin metode similare în toată Cisiordania ocupată. Ele scurtează calea dintre colonii și avanposturi, și între aceste entități și Israel.

Toate acestea datorită criminalității gregare israeliene. Un jaf de pământ și spațiu, pe care l-am învățat cum laude de la strămoșii noștri britanici, francezi, olandezi, portughezi și alții pe continente care nu erau ale lor.

Israel excelează și la jefuirea timpului băștinașilor, așa cum se vede la scară mică în blocarea drumului către satul Aaboud, la nord-vest de Ramallah. Acolo există un avanpost militar cu sloganul „Misiunea – victorie în fiecare întâlnire cu inamicul”.

Aceeași atitudine i-a ghidat pe comandanții și planificatorii israelieni în trecut: pământul satului a fost furat pentru a construi coloniile Beit Aryeh și Ofarim. După aceea, pentru confortul și creșterea acelor așezări, drumurile satului spre vest au fost blocate definitiv.

În 2002, Forțele de Apărare Israelului au aruncat în aer o biserică veche, din secolul al V-lea, Biserica Sf. Barbara. „Nu știam că este o biserică”, a explicat armata. Cinismul face parte din disprețul pentru nativi.

În partea de sus a drumului de intrare este instalată o barieră portocalie de fier. Națiunea high-tech știe să folosească low-tech-ul pentru a învinge inamicul. Blocurile de beton, un lacăt și doi soldați înarmați au voie în orice moment să jefuiască timpul a aproximativ 2.500 de locuitori.

Porți similare au fost instalate în toate comunitățile palestiniene. Într-o singură clipă, orice sat palestinian poate deveni o cușcă. Armata pretextează mereu că din cauza aruncării cu pietre, deși răzbunarea colectivă este, de asemenea, interzisă de dreptul internațional. Însă cei care dau și execută ordinele știu că nu vor fi arestați când vor ateriza la Berlin sau Roma.

Timp de două săptămâni poarta a fost încuiată. Oamenii au pierdut timp, efort și combustibil pentru a merge pe un drum ocolitor îngust. Luați o mie de oameni, înmulțiți-i cu 30 de minute adăugate la timpul lor de călătorie – și asta vă oferă 500 de ore pe zi. Înmulțiți asta doar cu 12 zile și veți ajunge la 6.000 de ore care ar fi putut fi dedicate mijloacelor de trai, odihnei, studiului, grădinăritului și familiei, dar care s-au disipat în vânt.

O astfel de risipă a timpului palestinian este una dintre armele încercate și adevărate ale Israelului, pe lângă ingineria geografiei palestiniene: îi punem pe palestinieni într-o zonă din ce în ce mai redusă de așezări, creștem timpul și distanța dintre ei prin puncte de control, blocaje rutiere, colonii, garduri, drumuri de securitate etc.

Miercurea trecută seara bariera a fost deschisă. Duminică, militarii au închis drumul din nou. Fără să li se spună, ei știu că una dintre misiunile lor în epuizarea bătrânilor, tinerilor, femeilor și copiilor palestinieni este să le fure timpul.

Dar tocmai aceste lucruri mărunte pentru israelieni și obișnuința acestora cu ele arată încălcarea metodică de către Israel a dreptului internațional – cu impunitate.

Publicat prin amabilitatea dnei Amira Hass

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: