Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe

Israelul a dat undă verde asasinatelor cu drone în Palestina ocupată

Regimul de apartheid israelian promovează asasinatele cu drone ca un mijloc mai puțin sângeros de a guverna Cisiordania. Palestinienii din Ghetoul Gaza știu că nu este așa.

Sursa foto: Forțele Israeliene de Ocupație (IOF)

Presa israeliană a raportat că armata Israelului a dat undă verde utilizării dronelor militare în teritoriul palestinian ocupat, citând surse militare neprecizate. Anunțul, prefigurat cu câteva săptămâni mai devreme, a venit în urma unei conferințe internaționale găzduite de armată, care a atras reprezentanți militari din întreaga lume în complexul cibernetic al IDF din Be’er Sheva.

La eveniment, generalii au vorbit despre cele mai recente inovații în război în sălile cu aer condiționat, unde erau expuse ultimele mitraliere automate și arme cibernetice. În afara clădirii, dronele și elicopterele de atac simulau bombardamente letale cu rachete care plouau prin aerul fierbinte al deșertului.

Conducerea politică și militară a apartheidului israelian spune că astfel de inovații în războiul automat oferă soluții rapide unui ciclu de violență cronică. Această violență a crescut de-a lungul timpului, 2022 fiind pe cale de a fi cel mai sângeros an pentru palestinienii din Cisiordania, din memoria recentă.

Pentru a rezolva această așa-numită „criză de securitate” care, în realitate, provine din decenii de ocupație și orizonturi social-economice închise, armata israeliană face apel la utilizarea dronelor pentru a supraveghea taberele de refugiați și a lovi orice rezistență armată de la distanță, la turele automatizate cu mitraliere pentru a „securiza” punctele de control cu ​​volum mare de trafic și pentru a folosi camere biometrice pentru a urmări civilii din Cisiordania ocupată.

În acest sens, dronele întruchipează o anumită fantezie a războiului: compacte, elegante și mici, fac ca uciderea să pară mai puțin sângeroasă și mai eficientă din punct de vedere tehnic. Nu contează că această fantezie nu are nicio bază în realitate, așa cum demonstrează 17 ani de asediu letal aerian în Fâșia Gaza.

Conducerea militară a Israelului a ajuns, în schimb, să creadă că armamentul automatizat – inclusiv camere mai bune, algoritmi sofisticați și rachete mai precise – poate reprezenta o strategie politică reală, creând, de fapt, o spirală nesfârșită de crime și război.

La începutul anilor 2000, dronele au schimbat fundamental modul în care superputerile abordau războiul. Războiul a fost purtat de sus mai degrabă decât de trupele de pe teren. Personalul militar aflat la mii de mile depărtare a condus avioanele fără pilot, echipate cu procesoare de imagine de înaltă tehnologie și rachete, printr-un ecran de computer. Armele automate au redus victimele trupelor și au făcut războaiele din secolul al XXI-lea mai ușor de susținut pe termen lung, dar impactul asupra civililor din zonele de război a fost la fel de devastator și dezumanizator precum invaziile terestre de modă veche. Și așa, „războaiele permanente” precum ocupația SUA a Irakului și Afganistanului sau asediul Gazei de către Israel, s-au prelungit la infinit.

Astăzi, Israelul se autoproclamă drept o „Superputere a Dronei”. Forțele sale de ocupație operează drone care aruncă grenade cu gaze lacrimogene asupra protestatarilor din complexul Moscheea Al-Aqsa. Soldații din Cisiordania dispersează mulțimile de la punctele de control cu ​​o dronă care trage pulsuri cu sunete și vibrații, lăsând protestatarii amețiți și cu stări de greață. Operatorii de informații militare ghidează drone de recunoaștere peste Ghetoul Gaza pentru a determina coordonatele exacte de bombardat.

Palestinieni din Gaza au trăit deja în umbra războiului cu drone de ani de zile. Prezența lor este atât de răspândită în fâșie încât dronele sunt denumite colocvial „zanana”, adică „bâzâială” – evocând sunetul constant al mașinilor care plutesc chiar deasupra acoperișului cuiva, ca un roi amenințător de albine.

În ultimii ani, generalii israelieni s-au lăudat că dronele oferă armatei „o armată fără soldați”. Acest lucru este în mare parte iluzoriu, deoarece dronele pur și simplu atrag mai mulți soldați în activitatea de supraveghere militarizată și asasinate țintite.

În unitatea 8200, largi echipe de analiști de informații analizează informațiile furnizate de sateliți, filmări CCTV și drone, fotografii aeriene, date despre locația smartphone-urilor și informații de la sol, de decenii. Ei trimit informațiile lor dezvoltatorilor din unitate, care folosesc datele pentru a construi algoritmi care pot ghida UAV-urile prin aer și pot determina când și cum ar trebui țintele să fie lovite.

În mai 2021, armata israeliană a anunțat că dronele desfășurate în timpul celor 11 zile de război în Gaza au folosit mai degrabă inteligența artificială (AI) decât operatorii umani pentru a determina când și unde ar trebui să aibă loc o lovitură.

Aceste inovații în uciderea la distanță nu au făcut, totuși, bombardamentele obișnuite din Gaza să fie mai puțin sângeroase. Când armata a anunțat primul roi de drone alimentat cu inteligență artificială anul trecut, The Intercept a documentat 192 de civili palestinieni uciși în doar 11 zile de atacuri letale.

Unii civili au fost uciși accidental, a declarat armata israeliană, dar soldații din Unitatea 8200 au recunoscut și că un anumit număr de civili neînarmați sunt uciși intenționat în timpul atacurilor israeliene în Gaza. Conducerea armatei este conștientă că nici măcar cea mai avansată tehnologie nu poate asigura atacuri precise asupra zonelor urbane dens populate și, ca atare, „există limite cu privire la câți necombatanți i se permite să fie uciși în Gaza împreună cu cei care sunt ținte pentru ucidere”, conform unei declarații a unui militar retras.

Chiar și atunci când dronele nu aruncă bombe, ele sunt folosite pentru supraveghere permanemtă. În timpul ultimului asalt asupra Gazei din august, dronele înarmate au înregistrat 66 de ore de luptă reală în peste 2.000 de ore de zbor.

Potrivit The Times of Israel, „dronele au scanat Fâșia Gaza în zilele premergătoare bătăliei”, oferind „recunoaștere 24-7”. Camerele lor transmit un flux video în direct care documentează viața de pe teren către unitățile de informații la kilometri distanță, unde soldații construiesc algoritmi pentru a-i folosi în următorul asalt al armatei.

Prezența constantă a dronelor agravează trauma vieții într-o zonă de război, indiferent dacă aruncă sau nu bombe. Psihiatrii spun că mulți civili care trăiesc sub războiul cu drone suferă de un fel de anxietate anticipativă: teroarea de a te întreba dacă una dintre dronele care zboară deasupra te va lovi și te va ucide și pe tine. După cum a spus-o jurnalistul din Gaza Kholoud Balata, „noaptea îmi este frică să nu fiu aruncat în aer, iar ziua mi se spune că locul în care locuiesc a fost deja scos de pe hartă”.

Filosoful francez Gregoire Chayamou descrie războiul cu drone ca „război fără victorie”. A trăi sub asediu constant este atât de dezumanizant încât adesea războiul cu drone împinge mai mulți oameni să ia armele și să se alăture oricărei organizații militante. Prin urmare, scopul războiului cu drone se reduce rapid la eradicarea unei liste din ce în ce mai mari de ținte, ceea ce raționalizează mai multe investiții în tehnologiile – imagini cu rezoluție mai mare, motoare mai silențioase și rachete mai bune – care fac războiul să se perpetueze.

Acesta este cu siguranță ceea ce s-a întâmplat în Gaza în anii care au urmat retragerii Israelului din fâșie în 2005. Un deceniu și jumătate de blocdă totală și atacuri militare repetate au dus la creșterea vertiginoasă a șomajului, la creșterea ratei sărăciei și la o nouă generație de palestinieni crescută sub amenințarea constantă a războiului.

Chiar și generalii israelieni au spus că criza umanitară și politică cauzată de blocada Israelului este insuportabilă. Anul trecut, Shlomo Taban, comandantul trecerii Erez pe care Israelul o operează la gardul Gaza, a spus că „Gaza ar trebui deschisă astăzi”, astfel încât „Hamas va fi grav slăbit”.

Dar alți generali admit deschis că criza face parte dintr-o strategie militară concertată de a prelungi războiul cât mai mult posibil. În 2015, generalul-maior Gershon Hacohen, șeful armatei la momentul „dezangajării” Israelului de pe fâșie, a declarat pentru The Times of Israel că consideră Hamas un aliat al Israelului: „Nici el, nici eu nu dorim o soluție finală”, a declarat el.

Între timp, în Cisiordania ocupată, milioane de palestinieni îndură de mult timp raidurile militare regulate ale armatei israeliene în taberele de refugiați aglomerate, satele și orașele importante. Viața este răsturnată continuu de restricții privind mișcarea și tacticile de supraveghere omniprezente.

Este puțin surprinzător faptul că eșecul comunității internaționale de a sancționa Israelul, pentru a înceta ocupația teritoriilor palestiniene și a respecta dreptul internațional, și aducerea de catre regimul de apartheid a populației palestiniene israelian într-o situație social-economică extrem de fragilă și precară, au făcut organizațiile militante armat mai populare ca niciodată. Pe măsură ce promisiunile goale de „rezolvare a conflictului” fac loc războiului programat cu drone în întreaga regiune, un lucru este cert: violența care a luat deja atâtea vieți în acești ani va continua.

Foto credit: Activestills

Publicat de Solidaritate România-Palestina

Solidaritate cu poporul palestinian în lupta sa pentru libertate, justiţie și pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: