Liderul celui de-al treilea partid care va forma noul guvern al apartheidului israelian a declarat, în timpul unei conferințe în Knesset, că grupurile pentru drepturile omului reprezintă o „amenințare existențială” pentru Israel.

Activiști pentru drepturile omului ale palestinienilor în timpul unui miting de protest, la Sydney, împotriva vizitei premierului israelian Benjamin Netanyahu, 23 feb. 2017. Foto credit: Pulse Kenya
Bezalel Smotrich, liderul alianței politice „Sionismul Religios Israelian”, care a câștigat 14 locuri la alegerile generale din noiembrie, a declarat că viitorul guvern israelian ar trebui să sechestreze fondurile grupurilor pentru drepturile omului și să acționeze legal împotriva lor.
„Sub masca organizațiilor pentru drepturile omului și a activității umanitare se ascunde o ideologie radicală antisemită și antisionistă, al cărei scop este să submineze legitimitatea statului Israel și să verse sângele soldaților și cetățenilor săi”, au susținut politicienii de extremă-dreapta israelieni.
Vorbind mai târziu, la o „Conferință de urgență pentru salvarea democrației” organizată tot în Knesset, Merav Michaeli, liderul Partidului Laburist, care a câștigat doar 4 locuri la alegerile de 1 noiembrie, a spus: „Cel care numește organizațiile pentru drepturile omului o amenințare existențială, el și prietenii lui sunt amenințarea existențială pentru statul Israel.”
Dar represiunea și criminalizarea organizațiilor pentru drepturile omului nu sunt o noutate în regimul de apartheid israelian. 4.760 de prizonieri politici palestinieni se află în închisorile apartheidului israelian. 820 dintre aceștia sunt încarcerați în așa numita detenție administrativă, fără acuzații și procese publice, iar 160 sunt copii și 33 femei.
Inclusiv în mandatul guvernului precedent, format de către așa ziși moderați, raidurile armatei israeliene de ocupație împotriva ONG-urilor au fost o practică frecventă, și chiar au fost luate măsuri punitive împotriva a 6 dintre ele, doar intervenția comunității internaționale oprind criminalizarea activiștilor și avocaților acestora.
Partidul Likud, al viitorului prim-ministru Benjamin Netanyahu, și partidul de extremă-dreapta Otzma Yehudit, condus de Itamar Ben-Gvir, au semnat astăzi un acord de coaliție care îi acordă lui Itamar Ben-Gvir un Minister al Securității Naționale cu puteri extinse.
Acesta este primul acord pe care Netanyahu l-a semnat cu un alt partid ca parte a negocierilor de coaliție după alegerile din această lună, în care blocul său a câștigat cele mai multe voturi. Likud va trebui în continuare să ajungă la acorduri similare cu partidul de extremă-dreapta al lui Bezalel Smotrich, Sionismul Religios, precum și cu partidele ultra-ortodox Shas și United Torah Judaism pentru a forma un guvern.
Una dintre revendicările lui Bezalel Smotrich în discuțiile în curs pentru formarea unui guvern este să fie pus la conducerea Administrației Civile, agenția militară responsabilă cu aprobarea construcției de colonii israeliene precum și cu demolarea proprietăților palestiniene, considerate de ocupația israeliană a fi fost construite ilegal. Dacă această cerere este îndeplinită, ar putea avea un impact dramatic asupra vieții locuitorilor nativi din Cisiordania. Deasemenea, va duce sigur la extinderea coloniilor israeliene ilegale, care implică transfer de populație în teritoriul ocupat, fapte care constituie crime de răboi, conform dreptului internațional.
În ultimii ani, ONU și organizații importante pentru drepturile omului precum Amnesty International, Human Rights Watch și B’tselem au publicat rapoarte care afirmă ferm că situația, mai ales, din Cisiordania constituie apartheid, datorită tratamentului discriminatoriu al Israelului cu privire la cele două populații din această zonă ocupată de Israel – proprii coloniști și palestinienii nativi – care nu sunt supuse aceluiași sistem juridic.
Asemenea regimului de apartheid din Africa de Sud, democratic doar pentru albi, nu și pentru populația africană nativă, regimul de apartheid israelian, „evreiesc și democratic”, acest anacronism al lumii post-coloniale și al Mileniului III, trebuie să fie supus presiunilor comunității internaționale până când va fi desființat.