Cum Palestina a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal din 2022 fără ca, măcar, să joace în el.
Cupa Mondială FIFA 2022 din Qatar este încă în desfășurare, dar există deja o țară câștigătoare: Palestina. Se află în inimile și mințile fanilor din întreaga lume.
Privind numărul abundent de steaguri palestiniene, văzând eșarfele, banderolele și brățările palestiniene și auzind scandările „Palestina liberă” pe stadioane, zonele pentru fani, pe străzi și pe rețelele de socializare, cineva poate crede că Palestina este printre cele 32 de țări ale căror echipele au participat la această Cupă Mondială. Într-adevăr, unele instituții de presă au numit-o „a 33-a țară” la turneu.
Dar echipa națională palestiniană nu joacă, așa că de ce este Palestina atât de omniprezentă?
Pentru că Cupa Mondială este mult mai mult decât un eveniment sportiv. Este o adunare imensă de oameni din întreaga lume care se reunesc pentru a-și împărtăși pasiunea pentru fotbal și a sărbători diversitatea și solidaritatea umană.
Ediția din acest an a Cupei Mondiale este prima care a avut loc vreodată într-o țară arabă. Prin urmare, a fost mai accesibil – geografic, logistic și cultural – pentru oamenii din regiune decât orice Cupă Mondială anterioară. De asemenea, le-a oferit oamenilor din regiune spațiu pentru a se aduna în număr mare, fără vreo teamă de represiune.
Drept urmare, Palestina a ocupat automat centrul scenei, unind arabii într-o atmosferă veselă și de sărbătoare și reafirmându-și angajamentul față de cauza palestiniană.
În acest moment arab de vox populi, sprijinirea Palestinei pare a fi o expresie a libertății, un simbol al rezistenței nu numai împotriva ocupării continue a Palestinei, ci și împotriva ordinii neo-coloniale și a regimurilor arabe represive. Aduce amintire de momentelor puternice din timpul încercărilor de revoluție de acum mai bine de un deceniu, când arabii au arborat și ei steagul palestinian și au scandat „Palestina liberă” alături de cererile lor de libertate și demnitate.
Într-adevăr, steagul palestinian s-a dovedit un semn al unității populare arabe și a fost o prezență constantă în tribune la meciurile de fotbal.
A fost unul, mare, desfășurat la meciul Tunisia-Australia din 26 noiembrie și apoi altul la meciul Maroc-Belgia o zi mai târziu. Steagul gigant a continuat să revină în meciurile ulterioare.
La meciul Tunisia-Franța, un fan tunisian, fluturând steagul palestinian, a alergat pe teren și a făcut câteva tumbe înainte de a fi escortat cu forțele de securitate. Gestul său a inspirat scandări „Palestina, Palestina!” în public.
Jucătorii Marocului au ridicat steagul palestinian pe teren pentru a sărbători că au învins Canada, și au ajuns în optimile de finală, și apoi din nou când au obținut o victorie istorică împotriva Spaniei pentru a se califica în sferturile de finală.
Fanii marocani au fost, de asemenea, văzuți sărbătorind la emblematicul Souq Waqif din Doha, cântând celebrul cântec „Rajawi”:
„Inima noastră este tristă pentru tine
Ochii noștri lăcrimează pentru tine de ani de zile,
O, iubită Palestina
Unde sunt arabii, ei dorm
O, cea mai frumoasă dintre toate țările, rezistă
Dumnezeu să te aibă-n pază…”
O serie de meciuri au văzut, de asemenea, steaguri palestiniene ridicate în minutul 48, însoțite de scandări pro-palestiniene, pentru a aminti lumii de Nakba (Catastrofa) pe care palestinienii au trăit-o în 1948, când jumătate din populația de atunci a Palestinei a fost deposedată și transformată într-una de refugiați pe viață.
Dar nu doar arabii au fost cei care și-au exprimat sprijinul pentru Palestina.
„Free Palestine, Free Palestine”, au fost auziți fanii Braziliei scandând în metroul Doha, în timp ce se îndreptau spre meciul lor împotriva Camerunului. Fanii din întreaga lume au fost bucuroși să accepte și să fluture steaguri palestiniene dăruite de palestinieni pe străzile din Doha.
Deși Israelul și Qatarul nu au legături diplomatice oficiale, presei și cetățenilor israelieni li sa permis să participe la Cupa Mondială conform cerințelor FIFA, Guvernul israelian a considerat probabil că turneul va fi o oportunitate incredibilă de a demonstra încă o dată că este capabil să depășească politica sa anti-arabă, veche de decenii, și de a-și estompa imaginea de stat colonial. Dar nu a ieșit așa.
Fanii au respins în mod covârșitor mass-media israeliană. Zeci de videoclipuri virale au circulat pe rețelele de socializare în care israelienii încearcă să vorbească cu fanii și eșuează total. Fanii libanezi, saudiți, marocani, egipteni, iordanezi, qatari, yemeniți, tunisieni, palestinieni, dar și japonezi, brazilieni, iranieni și alți fani au fost surprinși de camerele de filmat refuzând categoric să se implice în interviuri.
Într-un alt videoclip, câțiva fani Angliei se aliniază în spatele unui reporter israelian. El îi întreabă „Vă întoarceți acasă?” „Ne întoarcem acasă”, răspund ei. „Dar, mai important, Palestina liberă!”, a strigat unul dintre ei în microfon înainte să plece.
Aparent, a devenit atât de rău pentru presa israeliană, încât unii dintre reporterii săi au început să pretindă că sunt din alte țări, precum Portugalia, Germania și Ecuador. Alții au continuat să încerce.
Astfel, în Israel există o conștientizare tot mai mare că eforturile de normalizare a crimelor sale ar putea să nu fie atât de reușite pe cât s-ar fi crezut. Arabii au știut asta de-a lungul timpului: normalizarea și acordurile de pace sunt valabile doar pe hârtie cu guvernele care nu reprezintă poporul. Inimile lor rămân cu Palestina până când palestinienii vor deveni liberi, ceea ce se va întâmpla doar când restul regiunii va fi, de asemenea, liber.
Supraviețuirea statului de apartheid israelian depinde în mod esențial de regimurile dictatoriale antidemocratice care sunt surde la vocile poporului lor cu privire la toate lucrurile legate de libertate, inclusiv Palestina.
Diplomații israelieni și-au exprimat nemulțumirea față de modul în care au fost tratați israelienii și au cerut FIFA și Qatar să asigure siguranța și confortul jurnaliștilor săi. Plângerile presei israeliene au fost primite cu dispreț, unele reacții indicând lista lungă de jurnalişti palestinieni pe care Israelul i-a abuzat, arestat şi ucis, inclusiv pe reporterul Al Jazeera, Shireen Abu Akleh. Portretul ei a putut fi văzut și la turneu.
Această prezență palestiniană puternică, în creștere zi de zi la Cupa Mondială, a servit ca o reamintire comunității globale că situația din Palestina este intolerabilă și nu poate fi ignorată.
Pe măsură ce Cupa Mondială se desfășoară, palestinienii sunt uciși, strămutați, deportați, terorizați și arestați fără nicio soluție la orizont. O coaliție de partide de extremă dreapta a preluat guvernul israelian, amenințând că va escalada și mai mult violența apartheidului împotriva palestinienilor.
La Cupa Mondială, palestinienii au văzut, de asemenea, o oportunitate de a-și consolida Mișcarea de Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni (BDS). Dar, în timp ce Ucraina și susținătorii săi au reușit să determine FIFA și UEFA să suspende echipa națională și cluburile de fotbal ale Federației Ruse de la participarea în turneele lor din cauza agresiunii ruse, eforturile palestinienilor de a obține același tratament pentru Israel în privința ocupației sale asupra palestinienilor au eșuat până acum.
Cu toate acestea, palestinienii și susținătorii lor au reușit să facă un boicot la cel mai mare eveniment FIFA, în felul lor: de jos în sus. Deși rămâne de văzut cum se va traduce această puternică demonstrație de solidaritate în acțiune politică, această ediție a Cupei Mondiale va fi cu siguranță amintită pentru o victorie istorică clară: Palestina vs Israel 1-0.
Din păcate, pe 7 Decembrie 2022, Televiziunea Română, în emisiunea „Trei ceasuri bune”, a făcut dovada că rasismul a luat amploare și că este mainstream și în România, nu numai în Ungaria, Polonia, Austria, Italia, Suedia sau Germania. Un habarnamist ajuns în cine știe mod jurnalist, a reiterat hasbara israeliană, a debitat o mulțime de minciuni și comentarii rasiste, supărat de faptul că în tribunele meciurilor de la Cupa Mondială a fluturat drapelul Palestinei.
„Am văzut în tribune a un steag al unei grupări teroriste care controlează un teritoriu”, spune pretinsul jurnalist. „Este vorba despre un steag al Palestinei o țară care nu este recunoscută”, a continuat el.
Evident, individul, Narcis Popescu este numele său, nu este un jurnalist, ci doar un consumator de informații rasiste de pe internet. Habar nu are că Palestina este recunoscută de către 143 de state ale lumii, inclusiv de către România, și că este un stat membru, cu statut de observator, al ONU.
După ce perorează apoi despre Hamas, fără a menționa blocada totală și asediile militare repetate ale Israelului asupra Ghetoului Gaza în care sunt închiși, de 15 ani, 2 milioane de oameni, mai face o afirmație propagandistică menită să ascundă crimele israeliene, anume că statul suprematist sionist ar fi singura democrație din Orientul Mijlociu și, mai grav, că speră ca această entitate să aducă civilizația în rândul țărilor din jurul său, o altă remarcă rasistă evidentă, de această dată îndreptată asupra întregii lumi arabe.
Ar fi fost comic, dacă nu ar fi fost tragic, dar în mintea săracului cu duhul – jurnalist la Televiziunea Română, regii Spaniei s-au răscolit în morminte după înfrângerea naționalei de fotbal în fața echipei Marocului.
Rasismul pseudo jurnalistului este etalat, de la minutul 33:40, aici.
A doua zi, probabil în urma vreunei sesizări, realizatorii emisiunii încearcă să o dreagă dar, ce să vezi, individului îi este pur și simplu imposibil să își revină, mintea lui e varză, lucrează doar cu clișee și pare incapabil să raționeze.
„Scuzele” sale, integral, aici.
Islamofobia este noul antisemitism. Încurajată în Europa și SUA de către propaganda israeliană pentru a ascunde crimele continue împotriva poporului palestinian (în ciuda faptului că acesta are comunități nu doar de musulmani, dar și de creștini și de evrei), islamofobia a luat avânt după valurile de refugiați, sosiți mai ales în Europa, din Orientul Mijlociu și Africa de Nord din cauza războaielor purtate de marile puteri, sub diverse pretexte, în Afganistan, Irak, Yemen, Siria și Libia.
La fel a început și persecuția evreilor, în anii 30 ai secolului trecut, mai întâi în Germania, apoi în țările aliate ale sale sau ocupate de ea, sub diverse pretexte, culminând cu cel suprematist rasial, care a dus la încarcerarea și uciderea lor în masă, alături de alte minorități și comunități ale popoarelor slave, în lagărele morții.
Sperăm că Televiziunea Română, Consiliul Național al Audiovizualului și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării vor cerceta situația și vor lua măsurile adecvate.
Altfel, „cei care uită trecutul sunt condamnați să îl repete”.
Solidaritate România-Palestina cu sprijinul Al Jazeera
Solidaritate România-Palestina 