Numai formarea unui singur stat decolonizat care să cuprindă întregul teritoriu al Palestinei istorice poate pune capăt colonialismului suprematist israelian.
În campania electorală, Benjamin Netanyahu-Mileikowsky a postat pe contul său de Twitter un videoclip electoral Likud în care apare o hartă a întregului teritoriu al Palestinei istorice sub cuvintele „un singur stat”.
Nu a fost prima dată când un politician israelian proeminent și-a exprimat în mod public viziunea „Marelui Israel” – un stat național evreiesc care este suveran între râul Iordan și Marea Mediterană, inclusiv teritoriile palestiniene. De fapt, astfel de declarații sunt atât de comune în campaniile electorale israeliene încât tweetul lui Netanyahu nu a generat nicio reacție serioasă pe arena internațională.
Dar observatorii internaționali nu au rămas tăcuți în legătură cu această odă a lui Netanyahu către „Marele Israel” pur și simplu pentru că au văzut-o ca o fanfașă electorală menită să aducă voturi către Likud. Ei au ignorat tweet-ul pentru că sunt conștienți de mult timp că Israelul vrea să-și extindă suveranitatea asupra întregii Țări Sfinte.
Într-adevăr, în timp ce mulți încă folosesc ocazional retorica goală de „salvare a soluției celor două state înainte de a fi prea târziu”, niciun observator serios nu crede că crearea unui stat palestinian suveran este un obiectiv real al Israelului sau al oricărei puteri din lumea hegemonică, precum Statele Unite sau Regatul Unit.
Astăzi, „soluția celor două state” nu este altceva decât o distragere a atenției. Este un mit folosit de Israel, dar și de sponsorii săi, pentru a distrage atenția de la eforturile sale de a face din visul „Marelui Israel” o realitate. Acțiunile Israelului, de la extinderea necruțătoare a coloniilor până la dezumanizarea sistematică a palestinienilor, arată clar că nu are nicio intenție de a permite vreodată formarea unui stat palestinian suveran.
Pe baza a ceea ce face Israelul, nu a ceea ce spune Hasbara sa, există doar două căi posibile de înaintare față de status quo-ul actual: formarea unui singur stat de apartheid pe întreg teritoriul Palestinei istorice, în care doar o mână de palestinieni trăiesc ca cetățeni de clasa adoua, sau unul decolonizat, în care toți cetățenii se bucură de drepturi și libertăți egale, indiferent de originea lor etnică și religioasă.
Nu este greu de imaginat cum s-ar derula primul scenariu. Domnia apartheidului a fost o caracteristică definitorie a coloniilor de tip settler precum Israelul de-a lungul istoriei.
Pe scurt, colonialismul de tip settler este un tip de colonialism care funcționează prin înlocuirea unei populații indigene cu o societate de coloniști care, în timp, își dezvoltă o identitate națională și pretinde suveranitatea asupra pământului colonizat.
Pentru a-și atinge scopul de a deveni pe deplin suverani asupra pământului pe care l-au colonizat, coloniștii expulzează sau elimină mai întâi cât pot de mult din populația indigenă. Ei stabilesc apoi un sistem de segregare, sau apartheid, pentru a-și consolida supremația asupra indigenilor care au rămas în teritoriile colonizate. Astfel de sisteme de segregare nu numai că asigură existența unei ierarhii juridice și sociale între coloniști și popoarele indigene ale pământului, dar și criminalizează practica sau chiar simpla mențiune a suveranității indigene.
Astăzi, este greu să negi că Israelul este un stat de apartheid. Palestinienii care trăiesc sub dominația israeliană, inclusiv cei care dețin pașapoarte israeliene, nu se bucură de drepturi de cetățenie depline. Legea statului național a Israelului arată clar că nu este un stat pentru toți cetățenii și rezidenții săi, ci „statul național al poporului evreu”.
Proiectul colonial din Palestina istorică, totuși, pare încă a nu fi finalizat. După cum subliniază în mod repetat Netanyahu și noua să clică de oportuniști în mesajele lor politice, Israelul vrea să conducă întreaga Palestină istorică, menținând în același timp o populație majoritară evreiască. Pentru ca acest lucru să se întâmple, majoritatea palestinienilor vor trebui expulzați din teritoriile în care trăiesc în prezent, doar câțiva rămânând în urmă. Numai atunci Israelul își poate extinde pe deplin suveranitatea asupra întregului pământ și își poate continua să se autointituleze „stat-națiune evreiesc”.
Prin urmare, este corect să spunem că actualul apartheid israelian, oricât de devastator ar fi, este doar o parte a unui proiect mai amplu.
Israelul își extinde deja așezările ilegale existente în Teritoriile Palestiniene și construiește altele noi într-un ritm fără precedent. Pe măsură ce coloniștii înlătură palestinienii din casele lor în mod regulat și le interzic chiar și să intre în cartierele proprii, Israelul se apropie încet de visul său al „Marelui Israel”.
Toate acestea ridică o întrebare: există o altă expulzare violentă în masă a palestinienilor la orizont? Sunt aceste colonii și alte eforturi de dezumanizare a palestinienilor un preludiu la un eveniment și mai terifiant?
Mulți din comunitatea internațională, inclusiv unii intelectuali palestinieni proeminenți, cred că o expulzare în masă violentă, precum cea pe care palestinienii au experimentat-o în 1948, nu este o posibilitate reală. Ei susțin că Israelul nu ar îndrăzni să comită din nou o astfel de crimă împotriva umanității în secolul XXI.
Dar de-a lungul istoriei, multe expulzări în masă, genocide și alte acte de purificare etnică în masă au fost o surpriză pentru majoritatea observatorilor. În anii 1920 și 1930, de exemplu, aproape nimeni din afara Palestinei nu se aștepta ca acțiunile sioniste din Europa și Orientul Mijlociu să deschidă calea expulzării violente în masă a palestinienilor din patria lor doar câțiva ani mai târziu.
Israelul a sfidat legea internațională și a încălcat cele mai elementare drepturi ale omului ale palestinienilor cu impunitate de zeci de ani. Din 1948, nu a arătat niciodată vreun indiciu că este dispus să-și schimbe modul de operare. În orice caz, astăzi este mai agresiv decât oricând în eforturile sale de a dezumaniza palestinienii, de a le fura pământurile rămase și de a realiza visul „Marelui Israel”.
Mai mult decât atât, oameni ca Netanyahu vorbesc deschis despre dorința lor de a forma un singur stat cu majoritate evreiască pe întreg teritoriul. Așadar, este greu de negat că, dacă și când se vor materializa condițiile potrivite, constructul israelian nu va ezita să facă ceea ce este necesar, inclusiv să se angajeze într-o expulzare în masă a palestinienilor, pentru a-și extinde suveranitatea.
Acest lucru ne duce la al doilea scenariu posibil pentru viitorul Israel-Palestine: un singur stat decolonizat.
Deziluzia crescândă față de soluția celor două state, împreună cu eforturile aparente ale Israelului de a-și extinde dominația apartheid asupra tuturor teritoriilor palestiniene, a determinat mulți savanți și activiști palestinieni, precum și unele organizații și grupuri politice, să pledeze pentru crearea unui singur stat decolonizat în Palestina istorică.
Deși există mai multe modele propuse, majoritatea sugestiilor includ trei principii fundamentale:
- Statul decolonizat și derasializat nu va mai fi definit ca exclusiv israelian/evreiesc și nici nu va ajunge să fie definit ca exclusiv palestinian.
- Noul stat va acorda cetățenie egală tuturor locuitorilor pământului, indiferent de rasă, etnie, sex sau religie.
- Toți refugiații palestinieni vor avea dreptul să se întoarcă în patria lor ca cetățeni cu drepturi depline.
Acesta este singurul scenariu care poate împiedica Israelul să-și îndeplinească visul de a înființa un singur stat de apartheid în Palestina istorică și să le permită tuturor locuitorilor acestor pământuri să-și trăiască viața în mod liber, pașnic și demn.
Deși numărul lor rămâne mic, unii israelieni – recunoscând calea distructivă pe care se află în prezent statul lor – cer, de asemenea, crearea unui stat unic decolonizat care să cuprindă atât teritoriile israeliene, cât și cele palestiniene. Cu siguranță, pentru ca acest vis să devină într-o zi realitate, mai mulți israelieni trebuie să-și pună sprijinul în spatele acestei propuneri.
Chiar și cu sprijinul mai multor israelieni, transformarea unui stat colonial de apartheid într-un stat decolonizat și democratic nu va fi ușoară. Drumul către decolonizare și un viitor comun israeliano-palestinian este plin de obstacole.
Construirea împreună a unui stat decolonizat va cere atât israelienilor, cât și palestinienilor să facă sacrificii. Le va provoca sentimentul de identitate, naționalitate, casă și istorie. Vor fi, fără îndoială, dezamăgiri, frustrări și conflicte. Unele vise vor rămâne nerealizate, unele obiective nu vor fi atinse și progresul va fi probabil lent.
Dar toate acestea sunt încă de preferat alternativei. Dacă Israelului i se permite să continue pe drumul pe care se află în prezent și să facă mai mulți pași spre eliminarea palestinienilor din patria lor și multe altele – vor fi cu toții blocați într-un vârtej de ură, violență și opresiune pentru ani care vor veni.
Astăzi, Israelul doar repetă cicluri istorice și traiectorii coloniale cunoscute. Așa că, știm cum se va termina povestea dacă nu acționăm acum: în mai multă violență și distrugere.
Calea către securitate și prosperitate durabilă, spre deosebire de ceea ce par să creadă mulți din Israel, nu este prin mai multă agresiune și segregare, ci prin decolonizare.
Dacă destui israelieni ajung să recunoască acest fapt, împreună cu palestinienii ei pot marca începutul unui nou capitol, plin de speranță, al istoriei lumii.
Mark Muhannad Ayyash s-a născut și a crescut în cartierul Silwan din Ierusalim, înainte de a emigra în Canada, unde acum este profesor de sociologie la Universitatea Mount Royal. Este autorul cărții „O hermeneutică a violenței” (A Hermeneutics of Violence). A publicat mai multe articole în reviste precum Interventions, European Journal of International Relations, Comparative Studies of South Asia, Africa and the Middle East și European Journal of Social Theory. A scris articole de opinie pentru Al-Jazeera, The Baffler, Middle East Eye, Mondoweiss, The Breach și Middle East Monitor. În prezent, scrie o carte despre suveranitatea colonială de tip settler în Palestina/Israel.
Solidaritate România-Palestina 