Organizația Națiunilor Unite ar putea trage la răspundere Israelul
Votul din 27 Mai al Consiliului ONU pentru Drepturile Omului pentru înființarea unei comisii de anchetă pentru a raporta încălcările drepturilor omului din Israel, Cisiordania ocupată, Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza este foarte similar cu cele pentru numeroasele comisii care s-au înființat înainte.
Înființată cu votul majorității, această ultimă comisie reafirmă responsabilitățile statului Israel de a proteja drepturile omului și dreptul internațional umanitar ca baze pentru pace.
Deși o comisie ONU, singură, nu poate face prea mult pentru a schimba acțiunile Israelului, în cadrul dinamicii sociale și politice schimbătoare de astăzi, ea poate juca un rol în concentrarea atenției și mobilizarea acțiunilor semnificative pentru a opri și inversa proiectul colonial israelian.
Cu toate acestea, unic pentru această comisie este contextul în care a apărut, marcat de o reapariție a eforturilor juridice și activiste internaționale pentru a contesta abuzul sistematic și deposedarea israeliană a palestinienilor, în teritoriile palestiniene ocupate, Israel și diaspora – inclusiv eforturi printre evrei.
Specificând că această investigație va colecta dovezi ale încălcărilor „pentru a maximiza posibilitatea admisibilității sale în procedurile legale”, textul acestei ultime rezoluții a ONU indică un nou factor contextual important.
Și anume, Curtea Penală Internațională (CPI) a decis la 5 februarie 2021 că are jurisdicție asupra teritoriului palestinian ocupat, permițând procurorilor să investigheze crimele de război și crimele împotriva umanității care au avut loc pe teritoriul palestinian ocupat.
În deschiderea sesiunii speciale de la Geneva de săptămâna trecută, Michelle Bachelet, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, s-a referit la atacurile Israelului asupra Gaza din această lună ca fiind posibil să constituie crime de război.
În cazul în care această ultimă comisie de anchetă „identifică, acolo unde este posibil, pe cei responsabili, în vederea asigurării faptului că autorii încălcărilor sunt trași la răspundere”, Curtea Penală Internațională ar putea folosi aceste probe.
Bazinul analizei care identifică Israelul ca stat de apartheid este un al doilea element distinctiv crucial al lumii în care se naște această comisie.
Emis în aprilie 2021, raportul ONG-ului internațional pentru drepturile omului, Human Rights Watch (HRW), a condamnat Israelul pentru comiterea crimelor de apartheid și persecuție. Este doar cea mai recentă dintr-un șir de rapoarte similare.
În 2017, ESCWA, un alt organism ONU, a emis un raport privind practicile de apartheid ale Israelului împotriva palestinienilor. Multe organizații palestiniene au reclamat, deasemenea, aceasta. În 2019, opt organizații palestiniene, regionale și internaționale, inclusiv Al-Haq, BADIL și Addameer, au prezentat un raport Comitetului ONU pentru eliminarea discriminării rasiale, care detaliază practicile Israelului care constituie infracțiunea de apartheid conform dreptului internațional.
La fel ca și Human Rights Watch, raportul din ianuarie 2021 al ONG-ului israelian B’Tselem sugerează că recunoașterea internațională a Israelului ca stat de apartheid este generală.
Având în vedere că noua Comisie permanentă de anchetă a ONU își propune să investigheze „toate cauzele fundamentale care stau la baza tensiunilor recurente, instabilității și prelungirii conflictului”, inclusiv „discriminarea și reprimarea pe baza identității naționale, etnice, rasiale sau religioase”, s-ar putea să vedem dovezi oficiale, autorizate, ale crimelor de apartheid din Israel care pot duce la solicitări la adresa statelor membre pentru a le opri.
La fel ca ceea ce s-a întâmplat ca răspuns la regimul de apartheid din Africa de Sud, o mișcare internațională de boicot a galvanizat academicienii, activiștii și artiștii cerând libertatea, justiția și egalitatea pentru palestinieni.
BDS, Mișcarea Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni, este o a treia trăsătură distinctivă a contextului actual. BDS promovează educația publică cu privire la condițiile palestinienilor, presând în același timp instituțiile publice pentru a pune capăt complicității lor indirecte cu oprimarea palestinienilor și cere guvernului israelian să respecte legislația internațională.
Dincolo de BDS, noi acțiuni de solidaritate au fost remarcabile, în special ca răspuns la violența din mai, incluzând sprijinul internațional al docherilor pentru greva generală palestiniană, acțiuni ale muncitorilor israelieni și palestinieni care refuză vrajba și marșuri de protest din întreaga lume. Dinamici mai persistente care sugerează o creștere a sprijinului divers pentru palestinieni includ Black Lives Matter și alte grupuri progresiste care revigorează solidaritatea neagră-palestiniană, declarații ale unor personalităţi evreiești influente care susțin drepturile palestiniene și distanţarea tinerilor evrei liberali de sionism și apropierea lor de cauza palestiniană.
Ceea ce nu este nou este refuzul continuu al Israelului de a se angaja în procesele juridice internaționale, cum ar fi comisia de anchetă și Curtea Penală Internațională – și eforturile SUA de a proteja Israelul de acestea.
SUA își justifică adesea respingerea anchetei juridice internaționale a Israelului cu afirmația că ar amenința progresul în soluționarea conflictului. Dar tocmai că datorită SUA nu s-au înregistrat progrese de foarte mult timp.
Dacă oamenii de conștiință profită de oportunitatea oferită de cel mai recent efort al ONU de a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la modul în care Israelul tratează palestinienii, aceasta ar putea fi cea mai rară comisie care ajută la ieșirea Palestinei/Israelului din mlaștina în care a fost blocată de atâta timp.
Solidaritate România-Palestina 