Lupta va lua sfârșit

Mahmoud Darwish

„Lupta va lua sfârșit. Liderii vor da mâna. Bătrâna va continua să-și aștepte fiul martirizat. Fata aceea își va aștepta soțul iubit. Și acei copii vor aștepta tatăl lor erou. Nu știu cine ne-a vândut patria. Dar am văzut cine a plătit prețul.”

Poezie de Mahmoud Darwish. Fotografie: Solidaritate România-Palestina

Aceasta este Palestina

Moartea lui Shireen Abu Akleh a ilustrat atât suferința cât și caracterul și unitatea poporului palestinian. Shireen era creștină, dar a fost onorată de musulmani la fel cum își onorează proprii martirii. Ea a fost înmormântată în conformitate cu regulile propriei sale religii, într-o ceremonie la care au participat, deopotrivă, creștini și musulmani.

Eseu fotografic

Courtesy of Ahram Online

Ambasadorul Palestinei la ONU: „Israelul ne ucide nu pentru ceea ce facem, ci pentru cine suntem”

NEW YORK, Vineri, 27 Mai 2022 (WAFA) – Diplomatul Riyad Mansour, observatorul permanent al Palestinei la Națiunile Unite, vorbind în timpul briefing-ului lunar al Consiliului de Securitate despre Orientul Mijlociu, inclusiv chestiunea Palestinei, a cerut comunității internaționale „să facă un pas în sprijinul libertății palestinienilor, să recunoască statul Palestinei, să ajute la consolidarea granițelor din 1967, inclusiv Ierusalimul de Est, să ajute comunitățile palestiniene oprimate și devastate să trăiască și să prospere pe pământul lor, să asigure responsabilitatea Israelului pentru construirea coloniilor ilegale pe pământul palestinian și să pună capăt impunității.”

„Shireen Abu Akleh a fost o ființă excepțională, dar uciderea ei nu este, din păcate, o excepție. Ea a continuat să spună poveștile poporului ei, sperând că, făcându-le cunoscute, va ajuta cumva la modificarea cursului istoriei.

Uciderea lui Shireen este povestea. Aceeași poveste pe care ea o relata. Diferența este că, de data aceasta, lumea o cunoștea pe victimă. Nu suntem uciși din cauza a ceea ce facem, ci din cauza a cine suntem. Nu suntem uciși din greșeală, ci ca parte a unui proiect care urmărește să ne asigurăm că înțelegem cu toții că nimeni nu este în siguranță, astfel încât să trăim cu frică în inimile noastre și să ne predăm.

Sub regimul de ocupație al Israelului nu există imunitate pentru un jurnalist, un președinte, un lucrător în sănătate, un personal al ONU, un fermier, un copil, un copil, o mamă însărcinată, o bătrână, un profesor, un dublu cetățean, un ministru, un ofițer, un judecător. Dacă ești palestinian, ești o țintă legitimă, iar Israelul poate decide dacă vei trăi sau vei muri.

Uciderea lui Shireen nu a făcut excepție. Mai mult, Israelul și-a acuzat victima în loc să-și asume responsabilitatea pentru politica sa, de lungă durată, de a trage pentru a ucide, care și-a găsit expresia supremă în uciderea lui Shireen. Ați ceru,t pe bună dreptate, tragerea sa la răspundere, dar Israelul s-a bucurat de impunitate atât de mult timp, încât nu știe despre ce vorbiți.

Copiii noștri sunt uciși, arestați, strămutați, hărțuiți în fiecare zi. Protejați-i de un război purtat împotriva unei generații palestiniene după alta!

Când vorbim de strămutare forțată, imaginați-vă o familie care trăiește cu frica în fiecare zi de a fi smulsă din casa sa, de coșmarurile care bântuie un copil, de durerea pe care o simte un părinte neputincios. 1200 de oameni, inclusiv 500 de copii, trec prin asta în Masafer Yatta în timp ce vorbim.

Motivul dat de Israel: zona a fost desemnată ca zonă de tragere pentru antrenament militar. O zonă de tragere, de parcă ar avea nevoie de mai mult antrenament pentru a ne ucide. Adevăratul motiv? Preluarea maximă a pământului palestinian cu un minim de palestinieni. Anexare și colonialism.

Când vorbim de așezări coloniale, imaginați-vă că, în orice direcție ați privi, vedeți coloniști înarmați și forțe de ocupație, că vă treziți și vedeți construirea așezărilor pe pământul vostru, unde vi se interzice să construiți sau să munciți. Vedeți o familie după alta fiind smulsă din casa ei ancestrală. Și te culci, știind că casa ta ar putea fi următoarea. Israelul urmărește anexarea a mii de unități de locuit la un moment dat.

Aceasta este realitatea pe care o suportă palestinienii în fiecare zi: deposedarea și strămutarea forțată, negarea drepturilor, discriminarea și moartea. Din ziua în care se nasc până în ziua în care mor – și mai departe. Dar nu există consecințe pentru cei care provoacă o asemenea durere și suferință milioanelor de oameni.

Vrem pace – pentru noi și pentru alții. Dar nu ne vom preda, pentru că nu poți avea pace între un prizonier și un temnicer. Vrem libertate, merităm libertate, avem dreptul la libertate.

Sprijinirea căutării noastre pentru libertate este datoria voastră a tuturor. Și este singura cale către pace. Am ales calea pașnică, ajutaț-ne să dovedim că aceasta duce la libertate.”

Info: Wafa, Foto: Palestine Chronicle, Video: UN Audiovisual Library

Un demnitar israelian avertizează palestinienii că vor fi, din nou, purificați etnic

Israel Katz, fost ministru și actual membru al Knesset-ului israelian i-a avertizat pe palestinieni cu privire la o altă „Nakba”. Parlamentarul Likud a publicat un videoclip cu el însuși, pe Twitter, lansând în Knesset amenințarea unei noi runde de curățare etnică cetățenilor palestinieni ai Israelului.

Fostul prim-ministru al apartheidului israelian, Benjamin Netanyahu, și Israel Katz participând la depunerea jurământului noului guvern de apartheid în Knesset. (Foto credit: Quds News Network)

„Ieri i-am avertizat pe studenții arabi, care arborează steagurile Palestinei la universități: Amintiți-vă de ’48. Amintiți-vă de războiul nostru de independență și de Nakba voastră, nu întindeți prea mult frânghia. Dacă nu vă liniștiți, vă vom învăța o lecție care nu va fi uitată”, a spus Katz, care a fost ministrul de externe al Israelului cu câțiva ani în urmă.

„Întrebați-vă părinții, bunicii și bunicile, și vă vor explica că, până la urmă, evreii se trezesc, știu să se apere pe ei înșiși și ideea statului evreiesc. Nu întindeți frânghia prea mult”, a adăugat Katz.

„Ameninţi?”, a replicat Aida Touma-Sliman, parlamentar de origine palestiniană. „Ascultă, asta este și pentru tine”, a spus Katz înainte de a-i spune să fie recunoscătoare că locuiește în statul apartheid. „Dacă nu te calmezi, îți dăm o lecție care nu va fi uitată”, i-a mai spus Katz.

Nakba se referă la strămutarea forțată a mai mult de jumătate din populația palestiniană nativă care a fost alungată din casele, satele și orașele lor în perioada 1947-48 de către grupările paramilitare sioniste sosite atunci din Europa.

Palestinienii care reprezentau aproape jumătate din populația teritoriului care mai târziu avea să devină Israel, au fost curățați etnic pentru a crea în mod artificial o majoritate evreiască și a face loc creării unui stat evreiesc rasist.

După expulzarea lor și distrugerea a aproximativ 600 de sate palestiniene, casele le-au fost ocupate de coloniști evrei europeni sosiți. Conform dreptului internațional, palestinienii au dreptul de a se întoarce pe teritoriul și domiciliul din care au fost expulzați, precum și dreptul la despăgubiri.

În timp ce „Legea Întoarcerii” a Israelului acordă evreilor din întreaga lume, care nu au avut niciodată vreo legătură cu Palestina, permisiunea de a se stabili, inclusiv în teritoriile palestiniene ocupate, refugiaților palestinieni neevrei nativi– atât musulmani, cât și creștini – li se refuză acest drept.

„Legea Întoarcerii” este una dintre numeroasele legi rasiste instituite de Israel și este citată de grupurile pentru drepturile omului în desemnarea Israelului ca stat apartheid.

„Niciodată din nou”? Represiune în Germania împotriva palestinienilor

Pretinzând că luptă împotriva antisemitismului, poliția din Berlin a arestat 170 de persoane pentru că purtau steaguri palestiniene și Kufiya în timpul unui flash mob care marca expulzarea în masă a palestinienilor.

Poliția din Berlin arestează un protestatar palestinian în timpul unui flash mob de Ziua Nakba, după ce a interzis toate comemorările zilei în oraș, 15 mai 2022 (@thequestionislysh)

Pe 12 mai, cu câteva zile înainte ca palestinienii din întreaga lume să marcheze aniversarea Nakba – Catastrofa palestiniană, poliția din Berlin a emis o interdicție generală a tuturor protestelor și evenimentelor palestiniene programate să aibă loc în oraș în weekend-ul care urma, considerându-le „potențial antisemite”.

În ciuda interdicției, activiștii pro-palestinieni din Berlin, un oraș cu o mare comunitate palestiniană și arabă, au insistat să dea dovadă de solidaritate și să comemoreze expulzarea din 1948 și refuzul permanent al regimului suprematist israelian de întoarcere în patria lor a refugiaților palestinieni. Până la sfârșitul zilei, poliția orașului a reținut peste 170 de protestatari și trecători care au venit să marcheze catastrofa palestiniană.

Interdicția – care a fost contestată de două grupuri palestiniene, PalestineSpeaks și Samidoun, și menținută de instanța administrativă pe motiv că prezenta un „risc imediat” de violență antisemită – a venit alături de interzicerea separată a unei veghe în memoria jurnalistului Al Jazeera, Shireen Abu Akleh, ucisă de lunetişti israelieni săptămâna trecută în timp ce a acoperit un raid militar în lagărul de refugiaţi din Jenin. Întâlnirea a fost organizată de Jüdische Stimme, un grup evreiesc german care este solidar cu Palestina.

Un alt grup de activiști pro-palestinieni a optat pentru un flash mob de Ziua Nakba în Hermannplatz, o piață din cartierul Neukölln din Berlin. În cinci minute, grupul a fost întâmpinat cu o prezență intensă a poliției și, în cele din urmă, a fost împrăștiat. După ce participanții au fost blocați în încercarea de a controla mulțimea, poliția a traversat piața cu pași mari pentru a face arestări, folosind adesea forța.

Un ofițer de poliție din Berlin se apropie de un grup de protestatari pro-palestinieni în timpul unui flash mob de Ziua Nakba, după ce a interzis toate comemorările zilei în oraș, 15 mai 2022 (@thequestionislysh)

„Un tip tocmai avea un steag palestinian pe el când poliția a ieșit din senin și i-a spus că nu are voie să-l poarte”, a spus un spectator care a preferat să rămână anonim. „Poliția ne-a spus că două persoane care țin steaguri contează drept o demonstrație și justifică arestări.”

Martorii oculari au declarat pentru +972 că poliția viza oricare arabi și oameni de culoare, chiar dacă aceștia nu făceau parte din flash mob. Un alt bărbat a fost arestat pentru că a strigat „Palestina liberă”, în timp ce altul a fost arestat pentru că purta o Kufiya. „Metoda lor părea a fi să aresteze pe oricine ar putea fi pro-palestinian sau doar arăta arab”, a spus martorul ocular. Peste 1.100 de ofițeri de poliție au fost desfășurați duminică, 15 Mai, la Berlin, unii fiind trimiși în oraș din alte landuri pentru sprijin.

Ramsy Kilani, un activist al partidului de stânga german Die Linke, a fost unul dintre protestatarii reținuți duminică. El a spus că a fost prins de un ofițer de poliție care l-a reținut, mai bine de o oră, pe vreme caldă. „Acum am vânătăi pe tot brațul, iar când am întrebat de ce suntem răpiți fără niciun motiv, polițistul nu mi-a răspuns și nu mi-a dat un motiv”, a spus Kilani.

Kilani, al cărui tată, cinci dintre frații săi vitregi și mama sa vitregă au fost uciși atunci când Israelul le-a bombardat casa în timpul războiului din Gaza din 2014, a subliniat că activiștii nu organizau o demonstrație. „Am respectat legea și pur și simplu am căutat o alternativă pentru ca oamenii să poarte doar culorile steagurilor palestiniene sau chiar să aducă un pepene verde (unul dintre simbolurile identității palestiniene) ca act de solidaritate”, a spus el.

Majed Abusalama, un activist politic palestinian și co-fondator al Palestine Speaks, o mișcare antirasistă care luptă pentru drepturile palestinienilor și împotriva rasismului în Germania, a fost de asemenea reținut cu forța la protest. Majed Abusalama spune că a fost abordat de ofițeri care l-au întrebat de ce purta o Kufiya. Brusc și fără avertisment, a spus el, polițiștii l-au atacat răsucindu-i brațul. „A fost nebunesc. Au folosit atât de multă forță și aproape mi-au dislocat umărul. A trebuit să fiu internat în spital”, a spus Abusalama.

După ce a fost aruncat într-o dubă de poliție, Abusalama a fost întrebat de poliție dacă lucra pentru Hamas și Hezbollah. „Acest lucru este inacceptabil”, a spus Abusalama. „Aceste prejudecăți sunt folosite împotriva luptei și funcționării noastre, pentru a ne discredita.”

Majed Abusalameh (dreapta) alături de Stavit Sinai și Ronnie Barkan după câștigarea procesului pentru implicarea lor într-un protest în iunie 2017, la Universitatea Humboldt din Berlin, pentru care au fost acuzați de agresiune pentru întreruperea unui deputat israelian în timpul unei prelegeri (Mondoweiss)

Christine Buchholz, fostă membră a Bundestag-ului pentru Die Linke, a fost și ea reținută. Ea și-a exprimat șocul față de acțiunile poliției: „A fost ridicol. Oamenii au făcut o fotografie rapidă, a fost un mic flash mob de două minute pe care urmau să îl posteze pe rețelele de socializare mai târziu. Când ne-am îndepărtat de piață, am fost închiși timp de o oră. Am fost fotografiați ca niște criminali și ni s-au luat detaliile personale. Ni s-a spus că vom fi urmăriți penal pentru o infracțiune administrativă – fără niciun motiv”.

Martin Dams, purtătorul de cuvânt al poliției din Berlin, a declarat pentru +972 că „datorită temei, îmbrăcămintei, ridicării pumnului și distribuirii fluturașilor legate de subiect, această adunare a fost repartizată demonstrațiilor interzise”. Întrebat despre utilizarea forței și tacticile de către poliție împotriva trecătorilor nevinovați, Dams a răspuns că „pentru a impune interdicția de întrunire, utilizarea constrângerii directe sub formă de împingere a fost necesară în cazuri individuale”.

Dams a susținut că, deși ofițerii erau conștienți de faptul că organizatorii doreau pur și simplu să organizeze un flash mob în scopul fotografierii, ei trebuiau să aplice legea, chiar dacă aceasta includea participanții la rețineri. „În acest context, libertatea unei persoane a fost restricționată pentru a stabili identitatea [organizatorilor]”, a spus Dams.

„Sunt musulmanii acum suspectați?”

În ultimii ani, s-a redus spațiul pentru advocacy pentru Palestina în Germania, unde discursul pro-palestinian este aproape imediat etichetat ca antisemit. După adoptarea rezoluției anti-BDS în parlamentul german în 2019, instituțiile federale au început să considere antisemite toate acțiunile care susțin mișcarea de boicot, dezinvestire și sancțiuni. Acest lucru a permis universităților, guvernelor landurilor și instituțiilor publice să refuze palestinienilor dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire.

În toată Germania, profesorii pro-palestinieni sunt evitați din spațiile academice, jurnaliștii sunt concediați pentru că și-au declarat solidaritatea cu palestinienii pe rețelele de socializare și a vorbi despre Palestina ca student poate duce la întâlniri cu poliția.

Berlinul a devenit un loc deosebit de tumultuos pentru comunitatea sa palestiniană de 25.000 de oameni, iar activiștii văd acest ultim incident – ​​o interdicție totală a demonstrațiilor care afectează zeci de mii de locuitori ai orașului – ca o negare fără precedent a dreptului la întrunire.

„Este mai presus de mine cum le poți interzice oamenilor să-și amintească și să-și comemoreze propria istorie, pierderea casei și a patriei și lupta lor rezistentă pentru dreptul lor la întoarcere”, a spus Inna Michaeli, membru al consiliului de administrație al Jewish Voice for Peace în Orientul Mijlociu — Germania și un contributor al +972. „Când poliția a respins cererea noastră de a organiza un memorial pentru Shireen Abu Akleh, a fost în concordanță cu agravarea represiunii poliției la care asistăm din mai 2021. Cu toate acestea, acum asistăm cu siguranță la un nou nivel de represiune.”

Poliția din Berlin a justificat interdicția datorită presupunerilor lor cu privire la cine ar putea participa la proteste. Poliția a declarat că se aștepta ca participanți să includă „oameni din diaspora arabă, în special cei cu origini palestiniene” și alte „grupuri de oameni musulmani, probabil din diaspora libaneză, turcă și siriană”.

Potrivit poliției, „experiența a arătat că această clientelă are în prezent o atitudine clar agresivă și nu are aversiune față de acțiunile violente”.

În ziua protestului, avocatul german Ralf Michaels a publicat un articol de opinie în cotidianul Berliner Zeitung în care a ridicat îndoieli serioase cu privire la motivele invocate pentru interdicție. „Această interdicție este despre pericolul demonstrațiilor sau despre „clientele?”, a întrebat el. „Acest lucru ridică o suspiciune: motivul interzicerii să stea în faptul că această clientelă este deosebit de neplăcută pentru stat? Sunt musulmanii acum sub suspiciune generală? Și cum rămâne cu participanții evrei israelieni?”

Palestinienii și susținătorii demonstrează împotriva deciziei președintelui Trump de a recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului, Berlin, Germania, 10 decembrie 2017 (Anne Paq/Activestills.org) 

„Dreptul omului la întrunire a fost răsturnat”, a spus Ahmed Abed, un avocat care a reprezentat anterior activiști pro-Palestinieni în Germania. „Instanțele au acceptat pur și simplu că „diaspora palestiniană”, adică participanții turci și musulmani, au fost autori de violență. Ei fac generalizări despre 400.000 de berlinezi. Instanțele nu au fost interesate de faptul că la aceste demonstrații au fost prezenți predominant germani și internaționali. Această decizie a instanței și a poliției din Berlin este în mod clar rasistă.”

Anti-antisemitism performativ

În timp ce unii politicieni germani susțin că demonstrații precum cea care ar fi urmat să aibă loc weekendul trecut echivalează cu antisemitism, mulți activiști palestinieni spun că acest lucru nu reflectă atât punctul de vedere al protestatarilor cât și faptul că aceasta este o formă de pedeapsă colectivă.

„Câteva persoane ar putea striga scandări antisemite, cu care organizatorii nu sunt de acord, și ar încerca să cu asta să închidă mitingul”, a spus Abusalama pentru +972. „Totuși, închiderea dreptului nostru la protest este un mecanism de reducere la tăcere, cenzură și menținere a status quo-ului în care palestinienii din Germania, și în special din Berlin, să devină invizibili.”

Cinci dintre cei 170 de deținuți capturați duminica trecută au fost activiști evrei care au venit să-și arate solidaritatea. „Nimeni dintre noi nu se simte protejat într-un mediu atât de ostil de represiune de stat în care drepturile noastre fundamentale sunt încălcate atât de ușor”, a spus Michaeli. „Germania este mândră de „cultura sa drept cultură a amintirii” (în ceea ce privește Holocaustul), dar este profund ipocrit să revendică această poziție de putere pentru a decide cine are voie să-și amintească și cine nu. Oamenii își dețin istoria și identitatea.”

„Ceea ce s-a întâmplat duminică demonstrează că prestația Germaniei împotriva antisemitismului înseamnă efectiv rasism anti-palestinian și interzicerea tot ceea ce este „palestinian” – până chiar la nume”, a declarat Sami Khatib, un teoretician cultural și filosof palestinian la Universitatea Freie din Berlin, care a asistat la represiune.

Poliția din Berlin arestează un protestatar palestinian în timpul unui flash mob de Ziua Nakba, după ce a interzis toate comemorările zilei în oraș. 15 mai 2022 (@thequestionislysh)

„Dacă respresiunile recente s-ar fi referit într-adevăr la antisemitismul existent, ar fi făcut parte dintr-o luptă comună împotriva rasismului”, a continuat Khatib, „În momentul în care semnificantul Palestinei este identificat ca antisemit, lupta împotriva antisemitismului devine un program sponsorizat de stat pentru discriminare și rasism.”

Această represiune a devenit mai pronunțată la Berlin. Pe 15 mai, grupul parlamentar al Uniunii Creștin Democrate de centru-dreapta din Abgeordnetenhaus din Berlin, parlamentul orașului-land, a adoptat un plan în 10 puncte care cere detenția preventivă a „antisemiților binecunoscuți” în perioada premergătoare evenimentelor pro-palestiniene în oraș.

„S-au schimbat destule cuvinte – doar măsuri concrete vor ajuta concetățenii noștri evrei”, se arată în documentul de poziție. Grupul parlamentar a spus că apelul lor pentru detenție preventivă este sigur din punct de vedere juridic, cât și că arestările preventive ale activiștilor pro-palestinieni ar fi „predominant probabile” prin ordinul unui judecător. Planul CDU cere, de asemenea, interzicerea evenimentelor și evenimentelor BDS împotriva statului Israel, afirmând că acestea încalcă ordinea publică și că „securitatea și dreptul Israelului de a exista sunt probleme ale statului german”.

„Ura împotriva evreilor de pe străzile noastre este un atac asupra Berlinului liberal și cosmopolit”, a spus președintele CDU la Berlin, Kai Wegner, într-un interviu recent. „Fiecare incident anti-evreiesc este unul prea mult, iar creșterea recentă a unor astfel de evenimente este cu atât mai îngrijorătoare. Oricine incită la ură împotriva evreilor merită întreaga severitate a codului penal.”

Dar nu toată lumea este atât de convinsă că planul CDU are atât de mult de-a face cu antisemitismul. „Conservatorii cer să le fie mai ușor pentru autorități să interzică demonstrațiile”, a spus Buchholz din Die Linke. „Incriminarea solidarităţii cu Palestina este o deschidere pentru a restrânge cu totul dreptul de a demonstra.”

Într-o declarație publicată de Centrul European de Asistență Legală, prima și singura organizație independentă care apără și împuternicește legal mișcarea de solidaritate palestiniană din Europa, s-a referit la măsurile de interzicere a protestelor din Palestina drept „limitări flagrante, arbitrare și disproporționate ale libertăților”. Potrivit grupului, interdicțiile „echivalează, de asemenea, cu rasism anti-palestinian, o formă de rasism anti-arab care urmărește să reducă la tăcere, să excludă, să șteargă, să stereotipeze, să defăimeze sau să dezumanizeze palestinienii sau narațiunile lor”.

În timp ce Berlinul afirmă oficial că reprimă protestele palestiniene pentru a combate potențialul antisemitism, orașul a permis totuși demonstrații care invocă propaganda neo-nazistă. În luna august a anului trecut, 20.000 de oameni s-au adunat în fața Porții Brandenburg din Berlin, la un miting, care a fost susținut de grupurile neonaziste sub sloganul „Ziua libertății”, dintr-un documentar din 1935 al regizorului nazist Leni Riefenstahl. La acel moment, ministrul german de interne Horst Seehofer a empatizat cu protestatarii. „Desigur, există întotdeauna opinii diferite cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale… este normal”, a spus el.

Germanii de extremă dreapta, protejați de poliție, participă la o demonstrație a grupurilor neo-naziste la Berlin, 20 martie 2021 (Leonhard Lenz)

În 2017, 500 de neo-naziști au primit permisiunea de a mărșălui în comemorarea liderului nazist Rudolf Hess. La acea vreme, poliția din Berlin a declarat că „în general încearcă să echilibreze drepturile protestatarilor la libertatea de exprimare și libertatea de întrunire”.

Cu toate acestea, chiar și justificarea poliției conform căreia protestele de Ziua Nakba ar putea duce la violență nu se aplică multor alte demonstrații anuale, cum ar fi cea desfășurată în ziua de 1 Mai, care comemorează luptele și câștigurile făcute de muncitori și mișcarea muncitorească din întreaga lume. „Poliția trebuie să suporte expresii de nemulțumire”, a scris avocatul Michaels în Berliner Zeitung. „Demonstrațiile de Ziua Mai de la Berlin au fost asociate în mod regulat cu violența de zeci de ani, dar din câte știu, nu au dus niciodată la interzicerea demonstrației.”

Activiștii cred că măsurile represive ale autorităților germane sunt un răspuns la recenta revărsare de sprijin pentru Palestina în întreaga țară. Anul trecut, peste 15.000 de oameni au ieșit pe străzile din Berlin pentru a protesta împotriva agresiunii în creștere a Israelului în Gaza și Ierusalim. În ultimii ani au apărut mai multe grupări pro-palestiniene, iar activiștii palestinieni au marcat, de asemenea, un șir de succese legale împotriva măsurilor anti-BDS. Săptămâna trecută, unui academic germano-palestinian aflat în centrul campaniilor de calomnie ale grupurilor pro-israeliene i s-a acordat dreptul de a avea acces la un dosar secret care fusese întocmit împotriva ei.

„Lucrurile se schimbă aici”, a spus Abusalama. „Ne revendicăm orașul, iar guvernul simte că nu are control asupra noastră. Rezistența crește. Generațiile dinaintea noastră au fost complet traumatizate și reduse la tăcere, dar acum este o perioadă impresionantă și inspiratoare pentru noi în Germania.”

Kilani a fost de acord. „Mă bucur că am reușit să aducem ceva vizibil pe străzi când în zilele dinainte simțea că nimic nu se poate face”, a spus el. „Am reușit să mobilizăm oamenii în ciuda acestei represiuni. Avem speranță.”

Prin amabilitatea Hebh Jamal / +972 Magazine

Update

Human Rights Watch:

„Legislația internațională a drepturilor omului permite restricții asupra drepturilor la liberă întrunire, asociere și exprimare, dar restricțiile trebuie să fie necesare și proporționale. O interdicție preventivă a comemorării unui eveniment este o restricție extremă care funcționează efectiv ca o pedeapsă colectivă pentru cei care doresc să se adune pașnic, bazată pe speculații asupra potențialelor acte ilegale ale unei minorități.

În timp ce forțele de ordine ar trebui să răspundă și să pedepsească actele de violență, inclusiv incitarea la violență și actele antisemite, poliția trebuie să caute să reglementeze, nu să interzică, demonstrațiile. Faptul că oamenii își exprimă indignarea și emoțiile la demonstrații nu ar trebui să facă parte din baza oricărei interdicții.”

Delegația UE a fost forțată de Israel să anuleze o misiune în Palestina

Listele negre de ultimă oră și liniile roșii ale apartheidului israelian i-au determinat pe deputații europeni să anuleze o călătorie oficială, punând întrebarea dacă Israelul poate submina Parlamentul UE cu impunitate.

Șase europarlamentari europeni conduși de Manu Pineda urmau să se întâlnească în acest weekend cu miniștrii palestinieni din teritoriile ocupate.

Israelul a informat ambasada UE la Tel Aviv că Pineda este persona non grata, ceea ce i-a determinat pe ceilalți europarlamentari să boicoteze călătoria, în solidaritate.

„Încă o dată, Israelul blochează încercările și eforturile Parlamentului European de a evalua situația poporului palestinian”, a declarat Pineda, care este președintele Delegației Parlamentului UE pentru relațiile cu Palestina.

Autorităţile apartheidului israelian au anunţat faptul că intrarea lui Manu Pineda nu a fost aprobată ca urmare a ”informaţiilor primite de la autorităţile abilitate din Israel”.

Deasemenea, Israel a avertizat UE că europarlamentarilor nu li se va permite oricum să viziteze Fâşia Gaza – cea mai mizerabilă parte a Palestinei ocupate de Israel, care este controlată intern de mişcarea palestiniană Hamas. Aici Hotnews și alte sit-urile românești sunt ambigue, pentru că da, Hamas guvernează în Fășia Gaza în urma unor alegeri democratice, dar Israelul este cel care deține controlul asupra cui intră și iese de acolo, așa cum, iată, tot Israelul a blocat și accesul delegației UE în Gaza.

Dar nu este prima oară când Israelul comite astfel de acte. Explicația e simplă: Israelul știe că ce se întâmplă pe teritoriul său și în OPT (Teritoriile Palestiniene Ocupate) este ilegal și imoral și face tot ce poate pentru a ascunde de ochii lumii aceste fapte.

Realitatea este că deși legea internațională interzice (prin a Patra Convenție de la Geneva) anexarea de teritoriu străin prin forță, strămutarea populației native din teritoriul său și înlocuirea acesteia cu propria populație (aceasta din urmă este socotită crimă de război potrivit Convenției de la Geneva și Curții Internaționale de Justiție), Israelul continuă să anexeze părți tot mai largi din Cisiordania și să construiască acolo colonii exclusiv evreiești, evacuând populația palestiniană.

Apoi a mai venit și asasinarea jurnalistei Al Jazeera, deci Israelul are toate motivele să refuze ca UE să își bage nasul în afacerile sale. Ceea ce nu este prea corect, având în vedere relațiile diplomatice, economice, culturale care există între Israel și UE. Dar na, când ești răsfățatul planetei și ai pârghii de putere peste tot, îți permiți să le dai cu tifla inclusiv europarlamentarilor.

Președintele Parlamentului UE, Roberta Metsola, care a sosit duminică în Israel pentru o vizită de trei zile, a declarat că va „aborda problema” excluderii lui Pineda cu autoritățile israeliene.

„Regret decizia. Respectul pentru europarlamentari și Parlamentul European este esențial pentru bune relații”, a spus Metsola, de centru-dreapta, care ar urma să se adreseze astăzi în Knesset.

Surse: Agerpress / EUobserver / AlJazeera / Olimpia Olari

O studentă palestiniană a refuzat să-i strângă mâna Secretarului de Stat al SUA, Antony Blinken

La ceremonia de absolvire a Universității Georgetown, o studentă palestiniană a refuzat să-i strângă mâna Secretarului de Stat al SUA, Antony Blinken.

Tânăra a fluturat steagul palestinian și, de asemenea, a refuzat să strângă mâna celui care i-a înmânat diploma.

Zeci de absolvenți participanți la ceremonie au purtat fotografii ale jurnalistei Shireen Abu Akleh, ucisă de un lunetist al apartheidului israelian, pe 11 Mai 2022, într-un raid al forțelor de ocupație ale Israelului în tabăra de refugiați din Jenin.

„În timpul ceremoniei, colegii mei și cu mine am purtat afișe în cinstea martirului Shireen Abu Aqleh. Rezistență până la eliberare și întoarcere. Mesajul nostru către Blinken și ceea ce reprezintă el nu ar fi putut fi posibil fără efortul nostru colectiv. Mândră să fac parte din Centrul pentru Araba Contemporană. Studii a Georgetown University, promoția 2022” a declarat Nooran Amdan pe Twitter.

Surse: Twitter / Albawaba

Uniți Salvăm Palestina

Shireen a plecat, dar adevărul rămâne: Israelul este un stat apartheid

Timp de un sfert de secol, Shireen Abu Akleh a ținut în mână un microfon, singura armă pe care a avut-o la dispoziție, pentru a spune adevărul despre invadatorul israelian care i-a uzurpat patria. Ea a mers în fiecare colț din Palestina ocupată pentru a dezvălui crimele brutale ale ocupației Israelului și pentru a dezvălui falsitatea propagandei sale. A rupt masca Israelului și a expus realitatea rasismului său, pentru ca întreaga lume să îl vadă. Și a făcut-o cu onestitate și sinceritate, într-o manieră profesionistă.

Shireen Abu Akleh și-a dedicat viața slujirii Palestinei până în ultimul moment din viața sa. Ea s-a pus în centrul evenimentelor majore care îi afectează patria și poporul; ea a fost martoră la atacurile brutale ale forțelor de ocupație și a reușit să transmită suferința și durerea poporului său, astfel încât toți oamenii să le vadă.

Sfâșiată de amploarea ororilor Israelului, ea a fost martoră la furtul de pământ palestinian, construirea de așezări ilegale, iudaizarea vechilor orașe și sate palestiniene, confiscarea și demolarea caselor palestinienilor; expulzarea și strămutarea rezidenților acestora și demolarea satelor până la pământ pentru a-i împiedica pe proprietarii lor să se întoarcă, fie doar pentru ca să-și cultive pământul.

Shireen a stat alături de palestinieni care așteptau cu răbdare la punctele de control militare umilitoare create de ocupație pentru a le împiedica mișcarea și a le perturba viața. Ea a urmărit în fiecare zi arestările zilnice în zori și a raportat despre crimele comise de forțele de ocupație israeliene.

Pentru acestea, a fost împușcată în cap, în timp ce acoperi raidurile armatei de ocupație în tabăra de refugiați din Jenin, în ciuda faptului că purta o vestă și o cască care o identifică ca membru al presei.

Sângele ei s-a înmuiat în solul lagărului unde mulți alți palestinieni au fost uciși înaintea ei. În loc să raporteze știrile, ea a devenit știrea. Ea vărsase lacrimi pentru martirii lagărului, acum oamenii din Jenin varsă lacrimi pentru ea.

În mod evident, palestinienii nu au aceleași drepturi ca și alți oameni – acesta este singurul standard occidental care a fost aplicat poporului palestinian în ultima sută de ani.

Nu există standarde duble occidentale, așa cum susțin majoritatea palestinienilor și susținătorii lor. Occidentul „civilizat” a fost consecvent în sprijinul său pentru întreprinderea sionistă din Palestina încă de la începuturile sale. Nu a pretins niciodată altfel.

Nici în 1948, când a recunoscut înființarea unui stat evreiesc în detrimentul populației native din Palestina, nici în 1967, când Israelul și-a extins proiectul colonial de a ocupa restul Palestinei și părți din Egipt, Siria și Iordania. Și nici când a implantat și a extins coloniile ilegale din Cisiordania ocupată, a asediat Fâșia Gaza, a comis crime de război și crime împotriva umanității și a aprobat în mod deschis legile de apartheid împotriva cetățenilor săi palestinieni de clasa a doua.

Acestea au fost mărturisite de către principalele organizații occidentale pentru drepturile omului, dar guvernele occidentale nu au făcut absolut nimic în sprijinul poporului palestinian. Dimpotrivă, aceleași guverne au fost absolut clare cu privire la politicile lor rasiste față de drepturile omului ale palestinienilor. Pentru ei, palestinienii nu sunt la fel de oameni ca evreii, care se întâmplă să fie victimele celui mai rău pogrom occidental antisemit al secolului al XX-lea.

Când Israelul atacă Gaza, cum a făcut-o în 2009, 2012, 2014, 2021, și ucide mii de civili nevinovați, distruge cartiere întregi și ucide manifestanți pașnici, palestinienii sunt de vină.

În cel mai bun caz, „ambele părți” trebuie să dea dovadă de „autocontrol”, adică armata care este echipată cu avioane de luptă F35 de fabricație americană, focoase nucleare, tancuri și bombe cu fosfor, pentru a numi doar câteva, și copiii și femeile lipsiți de drepturile lor de bază și asediați, în ceea ce a devenit cea mai mare închisoare în aer liber de pe pământ, sunt tratați în mod egal.

Crima celor din urmă este că nu sunt născuți din mame evreice, eventual blonde, cu ochi albaștri. Aceasta este supremația rasială în cea mai înaltă formă.

Palestinienii nu a dreptul să îndrăznească să ceară sancționarea apartheidului Israelului, nici respectul real pentru drepturile lor fundamentale ale omului, cu atât mai puțin pentru rezistența lor populară. Nu este ceea ce susțin aceleași guverne occidentale în Ucraina? Dar cum îndrăznesc ei, palestinienii să ne gândească, măcar, la această analogie?

Ca refugiați ai căror părinți, împreună cu alți peste 750.000 de oameni, au fost purificați etnic în 1948 și au devenit refugiați în lagărele din Gaza, Cisiordania și diaspora, palestinieni simt cel mai bine durerea îngrozitoare a refugiaților ucraineni.

De asemenea, palestinienii condamnă, în termenii cât mai puternici posibili, orice crime de război comise de orice armată, fie în Irak, fie în Afganistan, fie în Siria, fie în Ucraina. Victimele acestor crime sunt toate egale ca victimă, indiferent de etnie, religie și sex.

Invazia rusă a Ucrainei, totuși, a fost întâmpinată cu cea mai puternică și mai rapidă condamnare occidentală. Reporterii și politicienii albi nu clipesc: refugiații ucraineni sunt ca „noi”, albi, clasa de mijloc, europeni, creștini (și unii sunt evrei). spre deosebire de „hoardele” întunecate, din Orientul Mijlociu, africani și musulmani, care vor să „transforme” Europa.

Dar acestea au fost întotdeauna politici occidentale, conservatoare și liberale: rasiste, colonialiste și clasiste. Ele reflectă o viziune darwinistă asupra lumii, conform căreia oamenii sunt diferiți doar din motive biologice: cu cât mai albi, cu atât mai bine! Și, prin urmare, culturile reflectă acele diferențe biologice. După cum spune Étienne Balibar în discuția sa despre rasismul cultural: „cultura poate funcționa și ca o natură și, în special, poate funcționa ca o modalitate de a bloca indivizii și grupurile la determinare, care este imuabilă și intangibilă la origine”.

Acum că Amnesty International, Human Rights Watch și chiar B’tselem au ajuns cu toții la concluzia că Israelul practică apartheid, fără îndoială o crimă împotriva umanității, de la Râul Iordan până la Marea Mediterană, ce vor face guvernele liberale occidentale în acest sens?

Vor răspunde apelului făcut de societatea civilă palestiniană, și anume sancționarea apartheidului Israelului până când acesta va respecta dreptul internațional, același drept internațional care a fost creat de Occident după al Doilea Război Mondial?

Vor sprijini ei înfăptuirea justiției și responsabilității Israelului prin intermediul Curții Penale Internaționale, în același mod în care urmăriresc înfăptuirea justiției pentru Ucraina? Vor sprijini ei rezistența palestiniană la ocupație, colonialismul coloniștilor și apartheid?

Până acum, răspunsul este un mare NU, conform singurului standard occidental care a fost aplicat în ultima sută de ani populației native dintre Răul Iordan și Marea Mediterană. Palestinienii nu au aceleași drepturi – nici cu evreii, nici cu ucrainenii.

Ocupația prelungită și anexarea de facto a Cisiordaniei, râvnita acaparare totală a întregii Palestine, au dus la crearea unui singur regim de apartheid între râu și mare, astăzi.

Implicațiile politice ale acestei realități sunt enorme. În mai 2021, i-am văzut pe palestinieni, la rândul lor, ștergând – sau cel puțin ignorând – Linia Verde. Palestinienii din Lydd au răspuns la violența din Sheikh Jarrah, Gaza a răspuns la violența din Lydd, Cisiordania a răspuns a violența din Gaza, și așa mai departe.

Deși nu a fost prima dată când demonstrațiile au afectat palestinienii de ambele părți ale Liniei Verzi, orice palestinian care a participat la proteste sau a urmărit știrile din străinătate nu poate să nu simtă că acest val este diferit de celelalte.

De teama pierderii supremației evreiești, guvernul israelian a căutat să provoace o confruntare deliberată între stat și cetățenii palestinieni. Incitarea orchestrată împotriva beduinilor din Naqab/Negev, inclusiv înființarea unei miliții armate în zonă, face parte din acest proces.

Dacă problema palestiniană a devenit una internă, inamicul extern al Israelului dispare. La urma urmei, nu se poate reocupa Umm al-Fahm sau Hura în Naqab – acestea sunt sub control israelian de 74 de ani. Se pot efectua raiduri armate și trimite ofițeri sub acoperire la Jenin, dar toată lumea știe că aceste tipuri de acțiuni nu vor duce mai aproape de o soluție.

Dacă problema este într-adevăr una internă, va necesita o soluție internă – care este mult mai complexă decât invadarea Ramallahului sau bombardarea Gazei.

În această situație, există două opțiuni: stabilirea unui regim bazat pe egalitate, parteneriat și reconciliere între toți cei care trăiesc între râu și mare sau formalizarea apartheidului și poate ceva mai rău în Gaza.

Vechile soluții ale victoriilor militare sau „gestionarea și restrângerea conflictului” au devenit irelevante. Ceea ce s-a văzut în ultima perioadă se îndreaptă puternic către oficializarea apartheidului. Unele orașe israeliene decid să nu mai angajeze palestinieni, fie în coloniile ilegale din Cisiordania, fie în interiorul Israelului.

Dar expulzarea în masă – la care israelienii se referă ca „transfer” – este, de asemenea, pe masă. Uzi Dayan, fost general și șef al Consiliului Național de Securitate a declarat că „Dacă ajungem la un război civil, se va sfârși într-un cuvânt dificil, pe care îl știți, și acesta este Nakba. Pentru noi, este un fel de război de independență și trebuie să-l ducem la bun sfârșit”. Exact ca în 1948!

Acesta este un moment delicat și extrem de periculos. Chiar și fără o a doua Nakba sau expulzare în masă, ar putea provoca violențe criminale care vor lua, fără discernământ, viețile palestinienilor și israelienilor.

Și totuși, este loc de optimism. Lupta pentru viețile oamenilor și pentru un viitor pașnic – pentru israelieni și palestinieni deopotrivă – nu a fost încă decisă.

Extinderea și consolidarea acțiunilor și spațiilor comune, au format deja o bază pentru un front care să reziste amenințărilor. Acest front trebuie sprijinit atât din interior cât și din exterior.

Violența ocupației, colonialismului și apartheidului este violența tăcerii noastre și a complicității guvernelor țărilor noastre, este violența Europei, a SUA și a acelor state ale lumii care permit și susțin, în secolul XXI, existența proiectului colonialist suprematist sionist.

Suferința, de peste un secol, la care este supus poporul palestinian – de la ocuparea Palestinei de către Imperiului Britanic în 1917, Mandatul Britanic pentru Palestina între 1922 și 1948, partiția Palestinei și Nakba – Catastrofa palestiniană în 1948, ocuparea Ierusalimului de Est, a Cisiordaniei și a Gazei în 1967, regimul de apartheid instituit pe întreg cuprinsul Palestinei istorice, pogromurile, continua deposedare și strămutare, și până la blocada economică și raidurile militare criminale repetate comise asupra populației civile – trebuie să ia sfârșit.

Instituirea și menținerea proiectului colonialist suprematist israelian este păcatul originar al sistemului internațional postbelic și, în același timp, călcâiul său al lui Ahile. Aproape toate tragediile care au urmat în lume, din 1948 și până astăzi, se datorează nerespectării drepturilor omului și dreptului internațional de către marile puteri ale lumii.

Astăzi lumea s-a întors de unde a plecat în 1948 și are de ales între violență până la auto-distrugere sau libertate, justiție și pace pentru toți.

Iar primul pas pentru a salva lumea întreagă – și pe noi înșine odată cu ea – este să salvăm Palestina.

Faceți cunoștință cu femeia de 92 de ani care protestează pentru Palestina

Tinerii evrei americani se opun astăzi sionismului, dar Shatzi Weisberger, o evreică americană în vârstă de aproape 92 de ani, o face de patru decenii.

„Bubbie” Shatzi Weisberger

Este o seară răcoroasă de vineri, iar Shatzi Weisberger stă pe un scaun pliabil din plastic în Grand Army Plaza din Brooklyn cu câteva minute înainte de începerea unui miting de Shabat, convocat de evreii din New York în semn de protest față de sprijinul continuu al SUA pentru ocuparea de către Israel a palestinienilor.

În jurul ei, sute de oameni își fac drum în piață; unii cu copiii mici în cârpă, alții se sprijină și se întind pe pavaj, desenând sloganuri pe afișe sau aranjand bannere de ultim moment chiar când evenimentul „Rise up Shabbat” este pe cale să înceapă.

Weisberger este pregătită. Cu o kufiyah palestiniană ținută lejer în jurul gâtului, ea se prinde de scaun cu mâna dreaptă și cu stânga ține o pancartă pe care scrie: „Acest evreu de 90 de ani spune că sionismul este genocid!”.

Mitingul, unul dintr-o serie de evenimente organizate de grupurile evrei-americani în New York City, solicită președintelui american Joe Biden să înceteze finanțarea și asigurarea de acoperire diplomatică Israelului. La fel ca mulți alții de la miting, Weisberger are multe de spus.

„Trebuia să vin aici, astăzi”, spune ea. „Sunt revoltată de ceea ce fac sioniştii. Sunt revoltată de mass-media şi de distorsiunile lor”.

Originară din Brooklyn, Weisberger este cu dizabilități și suferă de degenerescență maculară. La fel ca mulți alți evrei americani din oraș, ea nu este străină de protestele în stradă. Aboliționistă și feministă de multă vreme, ea participă de zeci de ani la protestele pentru drepturile civile din Statele Unite.

Acum doi ani, la împlinirea a 90 de ani, a participat la un protest Black Lives Matter (BLM) în mijlocul pandemiei de Covid-19. Zelul ei de oțel a transformat-o într-o senzație pe internet peste noapte. Au numit-o „the people’s bubbie” – „bunica poporului”.

Anul trecut, odată cu deplasările forțate din Sheikh Jarrah, atacurile asupra credincioșilor de la Moscheea al-Aqsa și apoi bombardamentul israelian asupra Gazei, Weisberger a revenit pe străzi. De data aceasta, pentru a protesta împotriva sionismului.

„Spălarea creierului”

Majoritatea observatorilor sunt de acord că narațiunea sa schimbat în SUA, în special în ultimul an. În ciuda eforturilor multor mass-media americane de a încadra asalturile Israelului asupra Gazei drept acte de autoapărare, zeci de mii de oameni au manifestat în mai multe orașe pentru a-și demonstra solidaritatea cu palestinienii. Solicitările pentru încetarea ajutorului acordat Israelului continuă să capete amploare, iar critica la adresa acțiunilor israeliene a ajuns în sălile Congresului SUA.

Deși o mare parte din atenția acordată schimbărilor de atitudine în comunitatea evreilor americani s-a concentrat în mod obișnuit asupra evreilor americani în vârstă de douăzeci și treizeci de ani și refuzul lor de a se remorca la linia israeliană, Weisberger face parte dintr-o comunitate de bătrâni care au denunțat sionismul de ani de zile, mai ales când nu era deosebit de acceptabil din punct de vedere social să faci asta.

Ea descrie tranziția către luarea unei poziții împotriva sionismului ca fiind „un proces care a durat timp”, având în vedere „spălarea creierului” pe care a primit-o în copilărie.

„S-a întâmplat în jurul anului 1983. Cineva mi-a cerut să citesc o carte. Nu-mi amintesc numele, dar a avut un impact major asupra mea. Am început să pun la îndoială sionismul”, a spus Weisberger, care împlinește 92 de ani pe 17 iunie. „Ceva timp am crezut că Israelul se poate reforma. Dar nu mai cred deloc asta. Mi-am dat seama că nu pot fi sionist. În nici un caz. Este o asemenea nedreptate, atâta cruzime, atâta perversiune.”

„Vreau să spun, Holocaustul a fost real. Antisemitismul este real. Dar nu le dă evreilor dreptul de a fi asupritori. Îmi frânge inima”, a adăugat ea.

Identitatea evreiască în SUA

Evreii americani numără în jur de șase milioane de oameni. Comunitatea, 92% formată din albi, este considerată diversă în viziunea politică și religioasă.

Potrivit Pew Research, 37% dintre evreii americani cu vârsta sub 30 de ani cred că SUA sunt „exagerat de susținătoare” ale Israelului (MEE/Azad Essa)

În ciuda schimbărilor din ultimul deceniu, Israelul continuă să joace un rol dominant în alcătuirea identității evreiești americane. Într-un sondaj recent al Pew Research, publicat la sfârșitul lunii mai 2021, doar 16% dintre evreii americani chestionați au spus că Israelul „nu este important” pentru identitatea lor evreiască.

În contrast, 45% dintre evreii americani au descris Israelul ca fiind „esențial” pentru ceea ce înseamnă a fi evreu, în timp ce 37% spun că este „important, dar nu esențial.” Alți 32% dintre evreii americani au spus că cred că Dumnezeu a dat pământul care este acum statul Israel pentru poporul evreu.

Sondajul, realizat la jumătatea anului 2019, a concluzionat, de asemenea, că evreii americani mai tineri erau mai puțin atașați de Israel. Aproximativ 66% dintre cei peste 65 de ani au declarat că sunt foarte sau oarecum atașați de Israel, comparativ cu 48% dintre cei sub 30 de ani.

Întrucât este dificil de urmărit schimbările de atitudine în rândul evreilor americani în vârstă, majoritatea datelor sugerând că evreii mai tineri sunt atât mai critici față de Israel, cât și mai susceptibili de a se ciocni cu membrii mai în vârstă ai familiei sau comunității lor pe această problemă, anti-sioniștii cu vechi state nu se așteaptă ca generația boomer să se răzgândească.

„Sionismul a fost rasist de la început. Simt un angajament de-a lungul vieții de a îndrepta greșeala colonismului de tip settler în Palestina. A fost responsabilitatea noastră acum 70 de ani”, spune Rosalind Petchesky, în vârstă de 78 de ani, un activist ș un membru de lungă durată al Jewish Voice.

„Recentul raport al Human Rights Watch este important. Curtea Penală Internațională afirmând că va investiga potențiale crime împotriva umanității este important. Cel puțin asta este acolo. Și ne oferă celor dintre noi, care am luptat, pentru o mare parte din viața noastră, ca evrei împotriva colonialismului sionist și a rasismului, niște instrumente și arme. Ne oferă tuturor capacitatea de a forma o mișcare colectivă.”

„Să-i văd pe toți acești evrei venind și stând în picioare pentru Palestina, simt că, în sfârșit, mi-am găsit poporul”, a spus Petchesky.

Protest și disidență

În încercarea de a înțelege momentul, activiștii și observatorii spun că sub președinția fostului lider de la Casa Albă, Donald Trump, ambivalența pe care mulți americani liberali ar fi avut-o în ceea ce privește ocuparea și tratamentul palestinienilor de către Israel, a ajutat să transforme insipiditatea lor într-o jenă totală prin faptul că (ex) prim-ministrul Benjamin Netanyahu a devenit cel mai apropiat și nerușinat aliat al lui Trump.

În anii lui Trump, SUA și-au mutat ambasada la Ierusalim, acordul nuclear cu Iranul a fost abandonat și chiar și perspectiva anexării complete a Cisiordaniei ocupate a devenit plauzibilă. El a facilitat, de asemenea, o serie de acorduri de normalizare între Israel și statele din Golf, Emiratele Arabe Unite și Bahrain, precum și cu Sudanul și Marocul.

„Nu credem că sionismul ne ține în siguranță. Credem că siguranța vine prin comunitate și prin eliberare”, spune Asaf Calderon, 30 de ani. (MEE/Azad Essa)

Dar rasismul fățiș, xenofobia, misoginia și curtarea supremației albe ale lui Trump au galvanizat o mișcare anti-rasism sfidătoare în SUA, care a culminat cu renașterea mișcării Black Lives Matter în 2020.

Norman Finkelstein, politologul evreu-american, creditează mișcarea BLM că i-a forțat pe americanii liberali, inclusiv pe evrei, să-și regândească abordarea față de Israel. El descrie influența ca fiind „una dintre acele înlănţuiri ciudate ale istoriei”.

„A crescut sensibilitatea în fața supremației albe, a dominației albe. Acum apar toate aceste organizații de renume pentru drepturile omului – și ei spun că Israelul se bazează pe supremația evreiască și dominația evreiască – și ce înseamnă asta pentru comunitatea liberală? Ei nu pot susține asta”, a declarat Finkelstein, autor a numeroase cărți, inclusiv Industria Holocaustului.

Sumaya Awad, un savant și activist palestinian cu sediul în New York City, este de acord.

„Mișcarea în creștere a grupurilor evreiești antisioniste este o reamintire importantă și inspiratoare că aceste grupuri se bazează pe o lungă moștenire a evreilor care, cu mult înainte ca Israelul să se stabilească ca stat colonial cu coloniști, au respins sionismul și au respins proiectul israelian de purificare etnică a nativilor din Palestina

„Acum, pe măsură ce mainstreamul încearcă din nou să redirecționeze conversația de la crimele Israelului împotriva umanității și suferința palestiniană, defăimând mișcarea pentru libertatea palestinienilor drept antisemite, este deosebit de important ca grupurile evreiești să respingă utilizarea antisemitismului drept armă de reducere la tăcere și să cimenteze faptul că eliberarea palestiniană face parte din lupta celor oprimați din întreaga lume”, a spus Awad.

În timpul bombardamentului de anul trecut, timp de 11 zile, asupra Gazei, 248 de palestinieni, inclusiv 66 de copii, au fost uciși. În Cisiordania și Ierusalimul de Est ocupate, 29 de palestinieni au fost uciși de forțele israeliene. Rachetele lansate din Gaza au ucis 12 israelieni, inclusiv trei copii. Un acord de încetare a focului se menține. Dar violența israeliană asupra palestinienilor nu s-a încheiat și, deci, nici munca pentru evreii anti-sioniști americani nu a încetat.

„Este cu siguranță mult mai ușor să protestezi împotriva sionismului decât înainte. Eu fac parte din JVP și deci nu mai sunt izolat în antisionismul meu. Am întreaga comunitate pe care o ador. Deci, da, este mai ușor astăzi. Deși nu tind să mă concentrez asupra faptului că ceva este ușor sau nu. Cred că ar trebui să o fac indiferent dacă este greu sau nu”, spune „bubbie” Shatzi Weisberger.

„Nu m-am gândit niciodată că voi spune asta: mă bucur că am 91 de ani, deoarece faptul că sunt acolo atrage atenția asupra problemelor care contează. Și voi face cât mai multe demonstrații posibil.”

Articol republicat prin amabilitatea Middle East Eye

Organizații „caritabile” evreiești din SUA finanțează crimele de război ale Israelului

Un grup de americani construiește un gard în jurul casei unei familii palestiniene din carterul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est ocupat, sub supravegherea fondatorului unei organizații „caritabile” înregistrate în SUA.

În ultimul deceniu, organizațiile caritabile americane au canalizat milioane de dolari către grupurile de coloniști, iar aceste donații sunt deductibile din impozite, ceea ce înseamnă că americanii subvenționează efectiv deposedarea și strămutarea palestinienilor, fapte care constituie infracțiuni grave în conformitate cu dreptul internațional.

Palestinienii fac apel la cetățenii SUA să nu mai finanțeze opresiunea lor:

Material video publicat de Al Jazeera

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe