Atacul din Gaza nu poate fi înțeles separat de strategia „divide et impera” a entității sioniste împotriva palestinienilor din Ierusalim, Jenin sau Nazaret.
Genocidul din Fâșia Gaza este o parte integrantă a logicii organizaționale a regimului de apartheid al Israelului dintre râu și mare – un regim despre care mulți israelieni speră că va continua să fie într-o „forma excelentă” după încheierea asaltului militar.
Clasificarea palestinienilor în clase separate – cetățeni din Israel, rezidenți permanenți ai Ierusalimului de Est, supuși ocupați în Cisiordania, prizonieri în ghetoul Gaza și refugiați în exil – se află în centrul politicii Israelului de împărțire și cucerire. Aceasta neagă efectiv existența palestinienilor ca un popor organic, menținându-i în același timp pe toți sub stăpânirea supremației evreiești.
În timp ce israelienii pot considera aceste categorii ca grupuri fără legătură, această divizare nu a avut loc printre palestinienii înșiși, a căror identitate națională nu recunoaște aceste granițe artificiale, chiar dacă acele granițe le impun drepturi și experiențe diferite.
Ca atare, dezastrul din Gaza nu este văzut în Jaffa, Nablus sau tabăra de refugiați Shu’afat ca un eveniment extern, ci mai degrabă ca o vătămare directă și intimă a unui membru al corpului politic palestinian. Este adevărat și invers: realitățile din tabăra de refugiați Jenin, Ierusalimul de Est și Umm al-Fahem nu pot fi înțelese independent de ceea ce se întâmplă în Gaza.
Din 7 octombrie, Israelul a purtat un război total nu numai împotriva locuitorilor din Gaza, ci și împotriva întregului popor palestinian. Adevărat, în Gaza, acest război este purtat cu o cruzime atât de fără precedent încât poate fi numit genocid. Dar dacă vedem regimul israelian ca o mână cu cinci degete, fiecare strângând o parte diferită a poporului palestinian, devine clar cum această mână s-a strâns într-un singur pumn de fier.
În timp ce Israelul face praf fâșia de aproape două decenii izolată și asediată, a accelerat curățarea etnică în Cisiordania într-un grad înspăimântător prin violența sistematică a soldaților săi în uniformă și a luptătorilor săi neoficiali, coloniștii.
Pogromurile recente din sate precum Duma și Khirbet al-Tawil nu sunt întâmplătoare; în timp ce toți ochii sunt îndreptați spre Gaza, palestinienii din Cisiordania sunt supuși blocajelor, punctelor de control și restricțiilor severe de circulație. Comunități întregi sunt expulzate din cauza terorii coloniștilor, care, cu sprijinul armatei, este dezlănțuită fără nicio reținere guvernamentală.
Într-adevăr, Israelul profită de oportunitatea de a schimba dramatic realitatea demografică din Cisiordania. Și aceasta este o parte integrantă a războiului din Gaza.
Între timp, în Ierusalimul de Est ocupat, Israelul a avansat planuri de a construi aproximativ 7.000 de unități de locuințe în așezările existente sau viitoare din oraș, în timp ce, în tandem, municipalitatea a accelerat ritmul demolărilor caselor palestiniene.
Punctele de control, care au sugrumat cartierele palestiniene ale orașului dincolo de zidul de separare, și-au înăsprit puterea de sufocare. La fel și represiunea violentă a locuitorilor palestinieni ai orașului, dintre care sute au fost arestați din octombrie, unii dintre ei femei și copii. Alte zeci de persoane s-au confruntat cu detenție administrativă și multe altele au primit ordine de restricție de accesa Moscheea Al-Aqsa, Orașul Vechi sau Ierusalimul de Est ocupat.
Cetăţenii palestinieni din Israel se confruntă, de asemenea, cu o escaladare extremă a politicilor opresive. Mașina de hasbara (propaganda) a Israelului indică adesea acești cetățeni ca dovadă că aici nu există un regim de apartheid, spunând că „arabii israelieni” au drepturi egale și pot vota și pot fi aleși în parlament.
În afară de zeci de ani de discriminare în drept și practică, începând cu 7 octombrie, palestinieni cetățeni israelieni au avut parte și de: arestări în masă ale oricărei persoane care își exprimă solidaritatea cu frații lor din Gaza, reținerea liderilor politici pentru organizarea protestelor împotriva masacrelor, persecutarea studenților și a profesorilor din universități, hărțuirea medicilor, asistenților medicali și a altor lucrători din sistemul de sănătate și chiar detenție administrativă.
Având în vedere toate acestea, acum, mai mult ca niciodată, este crucial să nu cădem în capcana întinsă de politica Israelului de a împărți și cuceri. Trebuie să vedem aceste fapte în ansamblul lor, în fiecare parte dintre râu și mare, pentru că toate sunt definite de apartheid..
Dacă accentul continuă să fie pe găsirea de soluții separate pentru fiecare dintre categoriile pe care Israelul le-a creat pentru palestinieni – în loc să se concentreze asupra regimului unic care îi vizează pe toți ca inamici – o întoarcere la vărsare de sânge și moarte va fi doar o chestiune de timp.
Courtesy of Orly Noy / +972 Magazine
Solidaritate România-Palestina 